Nulitatea cererii de apel
| Comentarii |
|
nulitatea cererii de apel, în ceea ce priveşte cererea de apel, textul art. 470 NCPC (corespondent art. 287 CPC) indică elementele pe care trebuie să le cuprindă şi înscrisurile care trebuie anexate acestei cereri:
1) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2) indicarea hotărârii atacate;
3) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;
4) probele invocate în susţinerea apelului; dacă apelantul propune în apel dovada cu martori sau înscrisuri, dovezi pe care nu le-a arătat la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e) NCPC;per a contrario, dacă apelantul a arătat sau a depus aceste dovezi în faţa primei instanţe, nu va mai fi obligat să le indice prin cererea de apel;
5) semnătura;
6) dovada achitării taxelor de timbru. Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei; b) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 lei; apelul incident şi apelul provocat se taxează potrivit regulilor prevăzute mai sus.
De asemenea, art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că se taxează cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunurilor în acţiunea de partaj; b) încheierea de suspendare a judecării cauzei; c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant. Se taxează cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat; b) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretins;
c) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată; d) hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor. Cererea pentru exercitarea căii de atac care vizează numai considerentele hotărârii se timbrează, în toate situatiile, cu 100 lei.
Cerinţele de la pct. 2 şi 5 [alin. (1) lit. b) şi e) al art. 470] şi cea de la pct. 6 [alin. (2) al art. 470] sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4 [alin. (1) lit. c) şi d) al art. 470], sub sancţiunea decăderii [potrivit art. 470 alin. (3) teza I NCPC].
Astfel, cerinţele indicării în cuprinsul cererii de apel a hotărârii atacate, a semnării cererii de apel şi a timbrării căii de atac sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii; lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, iar lipsa semnăturii în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC [art. 470 alin. (3) teza a ll-a].
În timp ce nulitatea pentru netimbrare este o nulitate absolută [art. 174 alin. (2) NCPC], necondiţionată (art. 176 pct. 6 NCPC), nulitatea pentru nesemnare este absolută şi condiţionată [art. 175 alin. (2) raportat la art. 176 NCPC], vătămarea fiind prezumată în ambele situaţii, întrucât sunt nulităţi exprese.
Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesemnare poate fi invocată şi din oficiu, fiind vorba despre o nulitate absolută, concluzie ce decurge şi din observarea comparativă a celor două reglementări: codul anterior se referă la invocarea lipsei de semnătură de către pârât [în art. 133 alin. (2)], în timp ce noul cod - în dispoziţiile art. 196 alin. (2) - stabileşte condiţiile îndreptării aceleiaşi neregularităţi „dacă se invocă lipsa de semnătură”.
Pentru neindicarea hotărârii apelate, legea prevede o nulitate absolută, condiţionată şi expresă, ceea ce în condiţiile art. 175 alin. (2) NCPC are semnificaţia prezumării vătămării, partea interesată putând însă să facă dovada contrară.
În doctrina anterioară noului Cod, într-o opinie, s-a apreciat că, în cazul în care cererea de apel nu cuprinde numele apelantului, aceasta se va
anula, deoarece nu se poate determina cine este apelantul, s-a reţinut că această sancţiune intervine numai atunci când, pe lângă lipsa numelui apelantului, cererea de apel nu cuprinde vreun element care să ajute la identificarea fără dubii a acestuia. Dacă din cuprinsul apelului declarat rezultă date care să permită identificarea apelantului, sancţiunea nulităţii nu va opera. De asemenea, lipsa indicării domiciliului sau sediului părţilor nu atrage nulitatea cererii, întrucât asemenea elemente se regăsesc în dosarul de fond.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, nedepunerea cererii de apel şi, când este cazul, a motivelor de apel la instanţa a cărei hotărâre se atacă atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 471 alin. (1) NCPC. Este vorba de o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări (art. 176 pct. 6 NCPC).
În ceea ce priveşte procedura de regularizare a cererii de apel, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Capitolul II, Secţiunea a 2-a, intitulată „Măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă”, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XlV-XVir.
Astfel, art. XV stabileşte următoarele: „(1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua, prin rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată. (2) în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. (3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării. (4) întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei. (5) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (7) în cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3) sau, după caz, apelantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (4), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (8) Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică în mod corespunzător. (9) Dispoziţiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, rămân aplicabile”.
Problema care s-a ridicat în practica judiciară a fost aceea dacă, în ipoteza necomplinirii lipsurilor comunicate apelantului conform acestui articol, instanţa de apel poate anula cererea de apel similar procedurii reglementate de art. 200 NCPC. Opinia noastră este că, atâta vreme cât, la art. XV din Legea nr. 2/2013, legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea nulităţii şi procedura de aplicare a acesteia, aşa cum a procedat în mod explicit la art. 200 pentru cererea introductivă de instanţă, acesta nu a avut în vedere şi anularea cererii de apel în procedura aşa-zisă de „regularizare”, ci doar tragerea unui semnal de alarmă părţilor prin semnalarea lipsurilor, urmând ca acestea să fie invocate de către părţi, respectiv de către instanţa de apel din oficiu, în raport de regulile ce guvernează distincţia între nulităţile absolute şi nulităţile relative.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Nulitatea cererii de apel
