Nulitatea întâmpinării
| Comentarii |
|
nulitatea întâmpinării, spre deosebire de cazul cererii de chemare în judecată, care nu este comunicată pârâtului câtă vreme nu îndeplineşte cerinţele art. 194-197 NCPC, în privinţa întâmpinării judecătorul nu trebuie să procedeze conform art. 200 alin. (2) NCPC. Prin urmare, întâmpinarea depusă în termen va fi comunicată reclamantului în forma depusă de către pârât, iar lipsa unor elemente ale acesteia poate atrage sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC care prevede:
"Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."
Reglementarea anterioară
Asemănător prevederii din actuala reglementare, și în vechiul Cod de Procedură Civilă, lipsa elementelor prevăzute de art. 115 CPC cu privire la conţinutul întâmpinării poate fi invocată de reclamant şi aplicată dacă acesta face dovada că a suferit o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, fiind vorba despre o nulitate virtuală [art. 105 alin. (2) CPC].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Nulitatea întâmpinării
