Primele măsuri în procedura insolvenței
| Comentarii |
|
primele măsuri în procedura insolvenței, 1. Noţiuni generale. 2. Notificarea deschiderii procedurii şi a primelor măsuri 3. Declararea creanţelor creditorilor 4. Rapoartele administratorului judiciar privind situaţia debitorului
1. Noţiuni generale
Prin declanşarea procedurii insolvenţei, situaţia debitorului se schimbă în mod substanţial prin aceea că activitatea lui va fi monitorizată de către administratorul judiciar/lichidator, sub supravegherea judecătorului-sindic. De asemenea, fiind o procedură colectivă de plată a creditorilor, aceştia, precum şi entităţile implicate, trebuie încunoştinţaţi cu privire la deschiderea procedurii. în consecinţă, primele măsuri ce trebuie luate după deschiderea procedurii insolvenţei sunt: notificarea deschiderii procedurii; declararea creanţelor creditorilor; întocmirea şi prezentarea unor rapoarte privind situaţia debitorilor*1^.
2. Notificarea deschiderii procedurii şi a primelor măsuri
Potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii. Legea dispune că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, notificarea se va publica pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul Procedurilor de insolvenţă. Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul este obligat să trimită instanţelor, autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe sentinţa de deschidere a procedurii, spre a se face menţiunea.
în conformitate cu art. 62 din Legea nr. 85/2006, notificarea cuprinde următoarele elemente:
a) termenul-limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 32 alin. (1), precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;
b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 15 zile în cazul procedurii generale şi al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).
3. Declararea creanţelor creditorilor
3.1. Cererea de admitere a creanţelor
Cu excepţia creanţelor salariale, pentru a fi plătite, toate celelalte creanţe trebuie înregistrate, verificate şi înscrise în tabelul preliminar al creanţelor şi apoi în tabelul definitiv al creanţelor. Prin urmare, chiar dacă procedura insolvenţei este o procedură colectivă, plata creanţelor nu se face din oficiu, ci pe baza unei cereri de admitere a creanţelor. Potrivit dispoziţiilor art. 64 din lege, creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii. Creanţele salariale sunt înregistrate din oficiu de către administratorul judiciar conform evidenţelor contabile ale debitorului.
Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă creanţele nu sunt stabilite printr-un titlu. Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume potrivit dispoziţiilor legale. Titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuire numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Creanţele născute după data deschiderii procedurii vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea lor la masa credală.
Cererea de admitere a creanţelor va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii. La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii [art. 65 alin. (2) din lege]. Cererile de admitere a creanţelor sunt înregistrate într-un registru, care se păstrează la grefa tribunalului.
3.2. Verificarea creanţelor şi întocmirea tabelului preliminar
După depunerea lor, toate creanţele trebuie verificate, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de lege. Toate creanţele solicitate prin cererile înregistrate vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori (art. 66 din lege).
în urma verificării creanţelor, administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să întocmească şi să înregistreze la tribunal tabelul preliminar al creanţelor. Tabelul preliminar al creanţelor cuprinde toate creanţele împotriva averii debitorului, cu precizarea dacă sunt, după caz, chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente şi cu arătarea pentru fiecare creanţă a elementelor de identificare a creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar.
3.3. Contestarea creanţelor creditorilor
Legea prevede că debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată pot formula contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe (art. 73). Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. Dacă sunt formulate mai multe contestaţii, acestea sunt soluţionate de către judecătorul-sindic printr-o singură sentinţă, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrarea de probe.
3.4. înregistrarea şi afişarea tabelului definitiv al creanţelor
După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va afişa tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului cu arătarea sumei, prioritatea şi situaţia - garantată sau negarantată - a fiecărei creanţe [art. 74 alin. (1)].
în conformitate cu dispoziţiile art. 75 din lege, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, doi sau unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
4. Rapoartele administratorului judiciar privind situaţia debitorului
4.1. Precizări prealabile
După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar trebuie să verifice situaţia patrimonială a debitorului şi să facă propuneri cu privire la opera
ţiunile ce urmează a fi întreprinse. în acest scop, administratorul judiciar trebuie să întocmească două rapoarte pe care le prezintă judecătorului-sindic.
Primul raport are ca obiect stabilirea căii de urmat, respectiv intrarea în procedura simplificată sau continuarea perioadei de observaţie în procedura generală. Perioada de observaţie este intervalul de timp cuprins între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment (art. 2 pct. 15 din Legea nr. 85/2006).
Al doilea raport priveşte stabilirea modalităţii în care se va realiza procedura generală: reorganizarea judiciară sau procedura falimentului.
4.2. Primul raport al administratorului judiciar
Conţinutul şi condiţiile ce privesc primul raport pe care trebuie să-l întocmească administratorul judiciar în procedura insolvenţei sunt prevăzute de art. 54 din lege. în acord cu norma legală menţionată, administratorul judiciar întocmeşte şi supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu poate depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală.
Dacă administratorul judiciar propune intrarea în faliment prin procedura simplificată, judecătorul-sindic va supune această propunere dezbaterii părţilor într-o şedinţă publică în termen de maximum 15 zile de la primirea raportului.
Judecătorul-sindic, după ascultarea părţilor interesate, va pronunţa o sentinţă prin care va aproba sau va respinge raportul supus dezbaterii.
4.3. Al doilea raport al administratorului
Procedura de întocmire a celui de-al doilea raport este reglementată de art. 59 din Legea nr. 85/2006. Astfel, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul este obligat să întocmească şi să supună judecătorului-sindic, într-un termen de maximum 40 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. De asemenea, raportul trebuie să prevadă dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea, însoţite de propunerea de intrare în faliment.
în cazul în care administratorul judiciar menţionează în raport că activitatea debitorului poate fi redresată, atunci acesta trebuie să precizeze care din planurile de reorganizare îl recomandă, în cazul în care există mai multe astfel de planuri.
Dacă administratorul judiciar face propunerea în raportul ce-l întocmeşte de intrare în faliment a debitorului, acesta este obligat să publice un anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor.
Administratorul judiciar este obligat să asigure posibilitatea consultării raportului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului [art. 59 alin. (6) din lege).
