Principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial
| Comentarii |
|
principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial, renunţând la caracterul obligatoriu al regimului matrimonial legal, legiuitorul noului cod civil a revenit la ideea convenţiilor matrimoniale, prin care permite soţilor să decidă singuri, cum cred de cuviinţă, aranjamentele lor patrimoniale, pentru a evita astfel eventuale disensiuni care în viitor ar putea periclita menţinerea căsătoriei. Astfel, în Cartea a ll-a, intitulată „Despre familie”, în Capitolul VI privitor la „Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor”, Secţiunea 1 destinată regimului matrimonial în general, prin art. 312 alin. (1) se consacră principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial, prevăzându-se că „Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională”.
Libertatea alegerii regimului matrimonial consacrată de noul Cod pune în evidenţă faptul că reglementarea raporturilor patrimoniale ale soţilor este, iată, de acum flexibilă şi adaptabilă voinţei lor, spre deosebire de raporturile lor personale nepatrimoniale, care nu pot fi stabilite decât de legiuitor prin norme imperative şi care reflectă modul în care statul reglementează căsătoria şi efectele ei. Prin urmare, dacă în ceea ce priveşte raporturile personale dintre soţi libertatea acestora se limitează doar la decizia de a încheia sau nu căsătoria, supunân-du-se prin aceasta obligatoriu efectelor ei, pe care legea le prevede imperativ, în ceea ce priveşte libertatea lor patrimonială, aceasta este deschisă, fiind expresia libertăţii economice a persoanei, a libertăţii de a dispune de avutul ei, conform autonomiei sale de voinţă.
Totuşi, nici libertatea patrimonială a soţilor nu este chiar absolută, ci, într-o oarecare măsură, restricţionată de obligaţia impusă de legiuitor de a se respecta un grup de reguli de bază, indiferent de alegerea făcută de către soţi pentru unul sau altul dintre regimurile matrimoniale.
Prin art. 312 alin. (2), noul Cod civil se dispune că, „Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel”, lată că aplicarea principiului înscris în alin. (1) este îngrădită de obligativitatea respectării dispoziţiilor de ordin general ale Secţiunii I. Această secţiune conţine un ansamblu de reguli fundamentale care se aplică tuturor căsătoriilor, indiferent de regimul matrimonial căruia îi vor fi supuşi soţii, prin voinţa lor convenţională sau, în lipsa convenţiei, prin regimul matrimonial.
Aceste reguli fundamentale constituie structura de bază a regimurilor matrimoniale, prefigurând, de fapt, efectele patrimoniale directe ale căsătoriei. în legislaţiile cu pluralitate de regimuri matrimoniale, aceste reguli cu caracter imperativ s-au constituit într-un statut matrimonial de bază, care a fost denumit de unii autori „statut imperativ de bază”, „statut conjugal de bază” ori „regim primar imperativ” sau chiar „Constituţia regimurilor matrimoniale”.
Statutul primar cuprinde regulile elementare care se aplică în cadrul raporturilor patrimoniale dintre soţi, precum şi celor existente între soţi şi terţi. Ele reglementează doar cu caracter general, principial raporturile patrimoniale dintre soţi. Statutul primar are caracter imperativ, „întrucât se aplică în mod obligatoriu tuturor soţilor ca simplu efect al căsătoriei şi de la el nu se poate deroga pe calea convenţiilor matrimoniale”.
Fiind definite ca „un set de norme imperative şi esenţiale, norme de aplicare imediată, indiferent de regimul matrimonial concret al soţilor”, aceste norme se impun obligatoriu a fi respectate, nepermiţând nicio modificare prin voinţa părţilor. Orice derogare de natură convenţională de la regimul primar imperativ este lovită de nulitatea absolută a clauzei.
În sistemele naţionale care nu cunosc decât un singur regim matrimonial, aşa cum era cel consacrat prin Codul familiei, azi abrogat, în care normele reglementate sunt de ordine publică şi obligatorii, regimul matrimonial unic şi obligatoriu se reduce la un regim primar imperativ, dar fără a fi denumit ca atare, deoarece nu este necesară deosebirea lui de alte regimuri matrimoniale.
Caracteristica de seamă a oricărui regim primar constă în aceea că regulile sale sunt în aşa fel concepute, încât să asigure o minimă protecţie a intereselor patrimoniale ale soţilor, să ofere un cadru adecvat rezolvării problemelor esenţiale ale menajului comun. Astfel, aşa după cum s-a arătat şi în literatură, regulile regimului primar oferă cadrul de reglementare atât pentru perioadele de armonie familială, cât şi pentru cele de criză a cuplului.
în general, regulile care constituie regimul primar se referă la protecţia domiciliului conjugal, la suportarea cheltuielilor gospodăriei şi îndeplinirea obligaţiei de sprijin material reciproc al soţilor, la repartizarea drepturilor soţilor în domeniul administrării şi gestionării bunurilor proprii şi a patrimoniului comun, între ei şi în raporturile cu terţii. Sistemul este întregit cu reguli privind veniturile din exercitarea unei profesiuni, reguli cu privire la mandatul posibil dintre soţi ori la gestiunea de afaceri, reguli privind încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, iar în sistemele de drept cu regimuri matrimoniale alternative, şi reguli generale privind convenţiile matrimoniale: condiţii de valabilitate, încheierea, modificarea, publicitatea, opozabilitatea convenţiilor matrimoniale, eventual clauză de preciput etc.
Aceste reguli sunt diferite de la o ţară la alta, deşi toate au acelaşi scop - de a proteja căsătoria şi de a crea un echilibru necesar în cadrul cuplului.
în reglementarea noului Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, regimul primar imperativ este cuprins în art. 312-338.
