Regim matrimonial
| Comentarii |
|
regim matrimonial, definiție: desemnează totalitatea regulilor care guvernează raporturile dintre soţi cu privire la bunurile lor, precum şi pe acelea ce se formează în relaţiile lor cu terţii. Această definiţie este general valabilă pentru orice tip de regim matrimonial.
De reţinut însă este că regimul matrimonial nu se identifică cu regimul primar imperativ, „prin care se înţelege un ansamblu de reguli obligatorii, care trebuie observate de către soţi”, oricare ar fi regimul matrimonial concret aplicabil între aceştia. Doctrina precizează că regimul matrimonial este o noţiune cu mult mai vastă decât regimul primar imperativ. Astfel, se arată că „regimul primar imperativ face parte din structura regimului matrimonial, dar nu îi epuizează substanţa, după cum nici nu îi imprimă o caracteristică esenţială, care să permită partajarea diferitelor regimuri matrimoniale între ele”.
Regimul primar este un regim general, care constituie structura de bază a regimurilor matrimoniale şi care exprimă în sine efectele căsătoriei asupra raporturilor patrimoniale dintre soţi, aşa cum le reglementează legislaţia internă a fiecărui stat.
Ca set de reguli generale care guvernează toate regimurile matrimoniale, regimul primar a mai fost numit, de către unii autori, „o constituţie” a regimurilor matrimoniale, iar de către alţii „statut imperativ de bază” şi constituie dreptul comun şi imperativ al regimurilor matrimoniale.
Fiind numitorul comun al regimurilor aplicabile în concret, despre regimul primar se poate vorbi doar în prezenţa pluralităţii de regimuri matrimoniale.
Pentru a respecta în expunerea noastră caracterul imperativ al dispoziţiilor care constituie regimul primar de bază, ar trebui să păstrăm ordinea în care au fost sistematizate regulile ce guvernează cu caracter general şi obligatoriu drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor. Potrivit acestei ordini, în paragraful 1 sunt cuprinse dispoziţiile referitoare la regimul matrimonial în general. Conform art. 312 alin. (1) Noul Cod Civil, viitorii soţi pot alege fie regimul comunităţii legale, fie regimul separaţiei de bunuri sau pe cel al comunităţii convenţionale.
Indiferent de regimul matrimonial ales, dacă prin lege nu se prevede altfel, conform art. 312 alin. (2), nu se poate deroga de la normele imperative cuprinse în dispoziţiile comune ale Secţiunii 1 din lege.
Paragraful care vizează normele privind efectele regimului matrimonial, opozabilitatea lui, mandatul convenţional şi judiciar dintre soţi, actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei, independenţa patrimonială a soţilor, dreptul soţilor la informare, precum şi normele cu privire la încetarea, schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial constituie primul grup de norme juridice imperative primare, iar dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale Secţiunii 1 privind locuinţa familiei şi cheltuielile căsătoriei, aspecte ţinând de raporturile patrimoniale dintre soţi reglementate cu caracter obligatoriu, indiferent de regimul matrimonial ales, constituie al doilea grup de norme al regimului primar imperativ.
în analiza acestor norme intenţionăm o abordare într-o ordine puţin diferită, adică să punem în dezbatere dispoziţiile regimului primar după criteriile perioadelor vizate din viaţa soţilor, şi anume perioadele normale ale convieţuirii conjugale sau perioadele de criză.
regim matrimonial, noţiunea de „regim" desemnează un ansamblu de norme juridice, în timp ce termenul de „matrimonial” desemnează căsătoria (lat. „matrimonium" - căsătorie).
Din punct de vedere etimologic, se poat e considera că sfera noţiunii de regim matrimonial cuprinde tot ceea ce priveşte căsătoria, fie că este vorba de raporturi personale sau patrimoniale dintre soţi.
Regimul matrimonial indică statutul patrimonial al soţilor, termenul fiind utilizat pentru a desemna totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre soţi, precum şi raporturile dintre aceştia şi terţi cu privire la bunurile şi datoriile soţilor.
Totuși, regimul matrimonial nu acoperă totalitatea raporturilor patrimoniale dintre soţi sau dintre soţi şi terţi, precum obligaţia de întreţinere, liberalităţile, drepturile succesorale, ci doar acele raporturi patrimoniale care îşi au izvorul direct în căsătorie.
