Redresarea financiara a societăţilor comerciale de asigurare
| Comentarii |
|
redresarea financiara a societăţilor comerciale de asigurare, Reglementare. Noţiunea și caracterele redresării financiare. Scopul redresării financiare. Participanţii la procedura redresării financiare. Conţinutul redresării financiare şi modalităţile de realizare. Legea aplicabilă procedurii redresării financiare. Regimul actelor juridice şi al acţiunilor judiciare pe perioada redresării financiare
Legiuitorul manifestă o grijă deosebită asupra patrimoniului societăţilor de asigurare, în scopul creării unei situaţii financiare solide a acestora, a unei gestiuni sănătoase şi prudente a patrimoniului şi a protecţiei asiguraţilor şi a celor vătămaţi ca urmare a producerii unor riscuri ce au constituit obiectul unui raport de asigurare. în acest sens, asigurătorii au obligaţia de a constitui fondul minim de siguranţă, marja de solvabilitate şi de a contribui cu sume de bani la Fondul de garantare. Fondul de protecţie a victimelor străzii etc.
Pentru realizarea regulilor de prudenţă în domeniul asigurărilor. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor controlează situaţia patrimonială a societăţilor de asigurare şi, când constată dificultăţi financiare, precum: scăderea marjei de solvabilitate, scăderea fondului minim de siguranţă, dezechilibru între activele şi pasivele societăţii etc., instituie anumite măsuri de restabilire a situaţiei patrimoniale.
Falimentul unei societăţi de asigurare va surveni în mod excepţional, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor având obligaţia de a institui măsuri de redresare financiară, ce alcătuiesc procedura „administrării speciale” a societăţilor de asigurare. Prin aceste măsuri se urmăreşte evitarea colapsului financiar al asigurătorului, prin luarea unor dispoziţii menite să asigure restabilirea situaţiei financiare. Măsurile specifice procedurii administrării speciale sunt luate de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi întreaga procedură se desfăşoară sub coordonarea acestei autorităţi administrative, şi nu pe cale judecătorească. Din aceste considerente, în cele ce urmează vom analiza aspectele specifice redresării financiare a societăţilor de asigurare ce alcătuiesc conţinutul administrării speciale a acestora.
Reglementare
Instituţiile financiar-bancare sunt supuse unui proces continuu de control şi supraveghere, prin care se urmăreşte crearea şi menţinerea unei situaţii financiare solide a comercianţilor în domeniu. Legiuitorul manifestă o grijă deosebită sub acest aspect şi faţă de societăţile de asigurare, scop în care, în anul 2004 a fost
adoptată Leaea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare .
Iniţial, aspectele legate de redresarea societăţilor de asigurare au fost reglementate în Capitolul VI al Legii nr. 32/2000, introduse fiind prin Legea nr. 403/2004, dispoziţii ce au fost abrogate ca urmare a adoptării Legii nr. 503/2004.
Noţiunea și caracterele redresării financiare
în concepţia art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004, procedura de redresare financiară reprezintă totalitatea modalităţilor şi a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă, care sunt destinate să menţină sau să restabilească situaţia financiară a unei societăţi de asigurare. După cum se poate observa din definiţia legală, redresarea financiară este o procedură specială desfăşurată sub controlul şi îndrumarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor'.
Din definiţia dată procedurii redresării financiare, rezultă şi caracterele acesteia.
Procedura redresării financiare are caracter administrativ' şi nu judiciar, aşa cum însăşi Legea nr. 503/2004 o declară. Principala consecinţă a caracterului administrativ al acestei proceduri este aceea că ea se desfăşoară fără concursul instanţelor judecătoreşti, cum este cazul reorganizării judiciare din cadrul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Şi în cadrul reorganizării judiciare din dreptul comun se urmăreşte restabilirea situaţiei financiare a debitorului în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, numai că această procedură, spre deosebire de redresarea financiară, se desfăşoară în faţa instanţelor judecătoreşti. în procedura redresării financiare a societăţii de asigurare, singura autoritate implicată este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Redresarea financiară a societăţilor de asigurare este asemănătoare, sub aspectul conţinutului şi al efectelor, cu procedura supravegherii speciale şi de administrare specială a băncilor, reglementată de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile
de credit şi adecvarea capitalului. Nici în procedura supravegherii speciale şi redresării financiare a instituţiilor de credit nu este implicată instanţa de judecată, ci doar Banca Naţională a României.
Instanţa judecătorească poate fi prezentă în procedura redresării financiare în două cazuri.
Primul caz este cel al contestării deciziei de instituire a redresării financiare, dispusă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 503/2004, împotriva deciziei, societatea de asigurare poate face plângere la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii. Deşi exprimarea textului lasă de înţeles că ar fi vorba doar de decizia de declanşare a procedurii redresării, suntem de părere că se pot contesta la Curtea de Apel orice măsuri dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cadrul acestei proceduri speciale. Susţinerea noastră se întemeiază pe principiul liberului acces la justiţie, consacrat de Constituţie în art. 21, dar şi pe dispoziţiile art. 12 alin. (14) din Legea nr. 32/2000, care reglementează, cu caracter general, dreptul persoanelor interesate de a contesta deciziile adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Cea de-a doua situaţie în care este posibilă participarea instanţelor judecătoreşti, consemnată chiar de Legea nr. 503/2004, este atunci când Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită instituirea unor măsuri asigurătorii. în acest scop, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 503/2004, dispune că, dacă este cazul, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita instanţei competente încuviinţarea unor măsuri asigurătorii cu privire la bunurile şi/sau activele societăţilor de asigurare, potrivit legii. Constatăm însă că, în acest din urmă caz, legiuitorul nu atribuie competenţa instituirii măsurilor asigurătorii Curţii de Apel Bucureşti, ci o lasă instanţelor de drept comun, potrivit regulilor aplicabile în materie.
Un alt caracter al procedurii redresării financiare, este specialitatea acestei proceduri, care constă în aceea că ea se aplică în cazuri speciale şi entităţilor expres prevăzute de lege.
Sub aspectul destinatarilor redresării financiare, Legea nr. 503/2004 stipulează că procedurile privind redresarea financiară se aplică asigurătorilor şi/sau reasigu-rătorilor, de unde consecinţa că redresarea financiară are o sferă de aplicare bine determinată, aceea a asigurătorilor şi a reasigurătorilor. Prin urmare, redresarea financiară se va aplica doar societăţilor comerciale de asigurare şi societăţilor mutuale de asigurare, cu excluderea instituirii ei asupra intermediarilor în asigurări.
chiar dacă aceştia au calitatea incontestabilă de profesionişti comercianţi participanţi la raporturile de asigurare.
Cazurile speciale în care este operabilă procedura redresării financiare sunt reglementate de art. 7 din Legea nr. 503/2004 şi privesc, în principal, marja de solvabilitate şi fondul de siguranţă. Cu alte cuvinte, redresarea financiară intervine doar atunci când asigurătorul se află într-o situaţie financiară precară, ce pune în pericol drepturile creditorilor de asigurări.
Procedura redresării financiare are un pronunţat caracter de salvgardare a societăţii de asigurare, pentru că, prin măsurile ce se dispun în cadrul acesteia, se urmăreşte restabilirea situaţiei financiare şi evitarea ajungerii în stare de insolvabilitate. Dacă procedura insolvenţei din dreptul comun cuprinde şi măsuri de lichidare a debitorului şi de încetare a existenţei acestuia, redresarea financiară cuprinde, în principal, reguli care au drept scop consolidarea situaţiei financiare a asigurătorului în cauză.
Un ultim caracter al procedurii redresării financiare a asigurătorilor, este extra-teritorialitatea’. Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, procedura de redresare financiară îşi produce toate efectele în întreaga Comunitate Europeană, în conformitate cu legislaţia statului român, fără alte formalităţi, inclusiv în ceea ce priveşte părţi terţe din alte state membre, chiar dacă legislaţia acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de redresare financiară sau subordonează aplicarea lor unor condiţii care nu sunt îndeplinite. Din reglementarea mai sus descrisă rezultă un vădit caracter de extrateritorialitate al acestei proceduri, care constă în faptul că măsurile dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în temeiul legii române, se vor aplica în întreaga Uniune Europeană, fără îndeplinirea altor formalităţi.
Există şi excepţii de la acest principiu, în sensul că sunt anumite raporturi juridice expres prevăzute de legea română, care vor fi cârmuite de alte legislaţii decât aceasta. Extrateritorialitate procedurii redresării financiare, se întemeiază şi se explică prin principiul reciprocităţii. Legea română prevede în mod expres în art. 11 alin. (2) teza finală că măsurile de redresare financiară adoptate în conformitate cu legislaţia unui stat membru se aplică în mod corespunzător pe teritoriul statului român. Vom dezvolta chestiunile specifice extrateritorialităţii procedurii redresării financiare a asigurătorilor, când ne vom ocupa de legislaţia aplicabilă acestei proceduri.
Scopul redresării financiare
în privinţa scopului redresării financiare, trebuie avute în vedere, în principal, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 503/2004, potrivit cărora procedura de redresare financiară implică orice intervenţie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigu
rare, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate a acesteia şi a evitării declanşării procedurii falimentului. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, măsurile aplicate în cadrul procedurii reglementate de această lege urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.
Aceeaşi lege, în art. 3 lit. h), defineşte creditorii de asigurări ca fiind persoanele asigurate, deţinătorii de poliţe de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum şi orice alte terţe persoane prejudiciate prin nerespectarea condiţiilor de asigurare ale contractelor, ale căror creanţe nu au fost onorate de societatea de asigurare.
Coroborând textele legale mai sus menţionate, conchidem că scopul procedurii redresării financiare a asigurătorilor constă din protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări, prin aplicarea tuturor măsurilor prevăzute de lege, în vederea restabilirii situaţiei financiare, pentru a preveni starea de insolvabilitate a acesteia şi a evita declanşarea procedurii falimentului.
Participanţii la procedura redresării financiare
Am văzut în cele anterior precizate că procedura redresării financiare a asigurătorilor nu reclamă concursul instanţelor judecătoreşti, fiind eminamente o procedură administrativă. Participanţii la procedura redresării financiare sunt: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, administratorul special şi organele de conducere ale asigurătorului supus redresării.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă sub controlul şi îndrumarea căreia se declanşează şi se desfăşoară întreaga procedură a redresării financiare.
Administratorul special este persoana desemnată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care, în principal, va duce la îndeplinire şi va lua toate măsurile necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, cu respectarea dispoziţiilor, a termenelor şi a condiţiilor cuprinse în decizia de redresare financiară. Administratorul special din procedura redresării financiare a societăţilor de asigurare nu se confundă cu administratorul special reglementat de art. 18 din Legea nr. 85/2006, care are alte reguli de desemnare şi alte atribuţii în dreptul comun al insolvenţei. Vom prezenta aspectele în detaliu referitoare la administratorul special când vom aborda redresarea societăţilor de asigurare prin administrare spe
cială. Acum ne limităm la a face menţiunea că acesta nu este prezent în împrejurarea în care redresarea societăţii de asigurare se realizează pe bază de plan de redresare, şi nu prin administrare specială.
Organele asigurătorului implicate în procedura redresării financiare sunt: consiliul de administraţie sau administratorul unic, consiliul de supraveghere sau directoratul, după caz, cărora le revin o serie de atribuţii în procedura redresării financiare. Organele de administrare şi conducere ale societăţii de asigurare sunt prezente în procedura redresării financiare, dar numai când aceasta se desfăşoară pe bază de plan de redresare financiară. Din contră, când redresarea se realizează pe calea administrării speciale, atribuţiile acestor organe se suspendă şi sunt preluate de către administratorul special.
Instanţa judecătorească, aşa cum s-a mai precizat, este absentă din procedura redresării financiare, ea putând fi totuşi implicată când se contestă deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau când aceasta hotărăşte instituirea unor măsuri asigurătorii.
Conţinutul redresării financiare şi modalităţile de realizare
Procedura redresării financiare, potrivit normelor legale aplicabile în materie, cuprinde totalitatea măsurilor ce se dispun, în scopul protejării intereselor şi a drepturilor creditorilor de asigurări şi care privesc restabilirea situaţiei financiare în vederea evitării declanşării procedurii falimentului.
Aceste măsuri vor fi duse la îndeplinire pe două căi distincte:
a) redresarea societăţii de asigurare pe bază de plan de redresare financiară;
b) redresarea societăţii de asigurare prin administrare specială [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000].
Fiecare dintre cele două modalităţi de redresare este supusă unui regim special, după cum vom vedea în cele de mai jos. Modalitatea de redresare se va stabili prin decizie motivată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Din conţinutul art. 8 din Legea nr. 503/2004 rezultă că alegerea uneia din cele două modalităţi de redresare aparţine Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu excluderea organelor societăţilor de asigurare, a acţionarilor acestora ori a altor persoane sau autorităţi interesate.
Legea aplicabilă procedurii redresării financiare
Aplicarea legii române
Când am prezentat caracterele procedurii redresării financiare am precizat că, în aplicarea măsurilor specifice acestei proceduri, sunt incidente unele reguli ale dreptului internaţional privat’.
în privinţa legii care cârmuieşte procedura redresării financiare a asigurătorilor, trebuie reţinut că Legea nr. 503/2004 consacră principiul aplicării legii statului membru de origine, care este statul în care societatea de asigurare a fost autorizată. Acest principiu este consacrat în mod expres în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, potrivit căruia reglementările se aplică asigurătorilor şi/sau reasigură-torilor persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, şi în art. 11 alin. (2), care dispune că procedura de redresare financiară declanşată în conformitate cu legislaţia statului român îşi produce toate efectele în întreaga Comunitate Europeană.
Există însă şi excepţii de la acest principiu, în sensul că, pentru anumite raporturi, legea aplicabilă va fi alta decât cea a statului român, deşi acestea sunt născute în legătură cu o societate de asigurare persoană juridică română, sau un dez-membrământ al acesteia. Tot astfel, există şi situaţii în care, pe teritoriul statului român nu se aplică legea română, ci legea statului membru de origine. Este vorba, evident, de raporturile specifice sucursalelor societăţilor persoane juridice aparţinând statelor membre ale Uniunii Europene. Mai exact, redresarea financiară a sucursalelor din România, dar care aparţin societăţilor-mame ce au fost autorizate în vreunul din statele membre, se va realiza după legislaţia statului respectiv şi nu după legea română, cu excepţiile ce vor fi prezentate în continuare.
Trebuie reţinut însă că doar sucursalele din România aparţinând societăţilor autorizate în statele membre sunt exceptate de la aplicarea legii române. Sucursalele şi filialele societăţilor de asigurare cu sediul în România, dar care sunt dez-membrăminte ale asigurătorilor din state terţe, sunt supuse, în temeiul art. 1 din Legea nr. 503/2004, aplicării legislaţiei româneşti.
Cu valoare de principiu, putem afirma că legea română guvernează procedura redresării financiare a asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor persoane juridice române, inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din alte state terţe, care au sediul în România, iar pe teritoriul românesc se va plică legea statului membru de origine în ceea ce priveşte raporturile născute în legătură cu sucursalele aparţinând statelor acestora.
Excepţii de la aplicarea legii române
Situaţiile în care legea română este exceptată de la aplicare sunt prevăzute în art. 9 alin. (6) din Legea nr. 503/2004. Astfel, potrivit acestui text, sunt scoase de
sub incidenţa legii române următoarele raporturi juridice în procedura redresării financiare:
a) contractele de muncă şi relaţiile de muncă sunt reglementate numai de legea statului membru aplicabilă contractelor/relaţiilor de muncă;
b) contractul care conferă un drept de folosinţă sau prin care se dobândeşte proprietatea asupra unui bun imobil este reglementat doar de legea statului membru pe al cărui teritoriu este situat acest bun;
c) drepturile societăţii de asigurare privind o proprietate imobiliară, o navă sau o aeronavă, supusă înscrierii într-un registru public, sunt reglementate doar de legea statului membru sub a cărui autoritate se ţine registrul respectiv.
La cele trei categorii de raporturi se adaugă şi cele privind valorile mobiliare şi procesele în curs la data redresării financiare.
în ceea ce priveşte valorile mobiliare, art. 10 alin. (5) statuează că efectele deschiderii procedurii de redresare financiară asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la o piaţă reglementată se află numai sub incidenţa legii aplicabile pieţei respective. Aceasta înseamnă că tranzacţiile cu valori mobiliare ce au legătură cu redresarea financiară a asigurătorilor vor fi cârmuite exclusiv de legea aplicabilă pieţei pe care se tranzacţionează.
în legătură cu procesele în curs pe durata procedurii redresării financiare, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 stipulează că efectele procedurii de redresare financiară asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs. Norma legală face referire doar la procesele civile, însă considerăm că vor urma aceeaşi soartă şi litigiile de natură comercială, deoarece nu există niciun motiv ca acestea din urmă să fie supuse unui alt regim decât cel al statului în care acesta este pendinte. Constatăm însă că legiuitorul are în vedere procesele promovate de către asigurător, deoarece face referire la un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea; deci, se vor aplica regulile statului procesului în curs, doar când asigurătorul are calitatea de reclamant. Rezultă că, în situaţia inversă, când asigurătorul are calitatea de pârât, procesul va fi cârmuit de normele statului membru de origine.
Cazurile de aplicare a procedurii redresării financiare
Legea nr. 503/2004 reglementează, în art. 7, şi situaţiile în care o societate de asigurare este supusă procedurii redresării financiare.
Astfel, în conformitate cu norma legală menţionată, o societate de asigurare intră în procedura de redresare financiară când, după caz:
a) se constată nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 6 alin. (2), precum şi a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare, punându-se în pericol onoarea obligaţiilor asumate faţă de creditorii de asigurări.
Art. 6 alin. (2) obligă societatea de asigurare să comunice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 48 de ore de la solicitare, situaţia financiară, precum şi marja de solvabilitate minimă. Prin urmare, simpla necomunicare a documentelor privind situaţia financiară a asigurătorului obligă autoritatea administrativă să instituie procedura redresării financiare.
b) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă'.
Din enumerarea cazurilor de aplicarea a procedurii redresării financiare"’ rezultă încă o dată scopul supravegherii prudenţiale a situaţiei financiare a asigurătorilor pentru evitarea colapsului financiar al acestora.
Măsurile specifice redresării financiare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune o serie de măsuri prin decizie motivată, care să conducă la restabilirea situaţiei financiare şi evitarea falimentului asigurătorilor. Măsurile care pot fi dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi care alcătuiesc conţinutul procedurii de redresare sunt enumerate în art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 503/2004:
a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, astfel încât acestea să nu depăşească valorile stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare:
b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenţă sau, după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin decizia de redresare financiară;
c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi a încasării primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare financiară;
d) efectuarea de către societatea de asigurare a transferului portofoliului de asigurări, în tot sau în parte, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare va efectua operaţiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgenţă, fără ca acestea să poată depăşi 60 de zile de la data luării măsurii;
e) obligarea administratorilor societăţii de asigurare de a convoca de îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operaţiunii de majorare a capitalului social sau. după caz. a fondului de rezervă liberă vărsat; termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar efectuarea operaţiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăşi 30 de zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;
f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare a anumitor investiţii;
g) restrângerea reţelei teritoriale a societăţii de asigurare prin desfiinţarea, în condiţiile legii, a anumitor filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor sedii secundare ale societăţii de asigurare, precum şi/sau înlocuirea persoanelor semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea societăţii în procedura de redresare financiară;
h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea, după caz, a dosarelor de daună, înregistrate în evidenţele societăţii de asigurare, în vederea evaluării daunelor reale şi a stabilirii obligaţiilor de plată faţă de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenţă, fără a se putea depăşi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;
i) luarea unor măsuri cu privire la bunurile şi/sau activele societăţii de asigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta şi conservarea pe toată perioada procedurii de redresare financiară; răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aparţine persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare;
j) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de întocmire şi de respectare a planului de redresare financiară;
k) orice alte măsuri prudenţiale necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, în vederea garantării protejării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.
Publicitatea declanşării procedurii redresării financiare
Măsurile dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, specifice procedurii redresării financiare, schimbă în mod fundamental activitatea asigurătorului în cauză. Se creează astfel o situaţie specială pe care o parcurge societatea de asigurare, situaţie care interesează în principal creditorii de asigurări, asiguraţii, potenţialii asiguraţi, precum şi autorităţile statelor pe teritoriul cărora asigurătorul supus redresării exercită activitate de asigurare. Din aceste considerente, decizia de instituire a procedurii de redresare financiară trebuie făcută publică.
Publicitatea deciziei este reglementată în principal de prevederile art. 9 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 503/2004. Conform textelor legale amintite, decizia deschiderii procedurii de redresare financiară se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două ziare de circulaţie naţională. Spre deosebire de procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, instituirea redresării financiare asupra societăţilor de asigurare nu este supusă publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Aceasta întrucât Legea nr. 503/2004 nu prevede o astfel publicitate, dar considerăm că ar trebui amendată cu modificări în acest sens, deoarece este mai consultat Buletinul procedurilor de insolvenţă decât Monitorul Oficial în asemenea probleme.
Se constată că cerinţele legale privind publicitatea sunt cumulative şi nu alternative, ceea ce înseamnă că decizia de deschidere a procedurii trebuie publicată atât în Monitorul Oficial, cât şi în două ziare de circulaţie naţională. După publicarea deciziei în Monitorul Oficial, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are obligaţia publicării unui extras din decizie, cu privire la măsurile de redresare financiară în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 9 alin. (4) din Legea nr. 503/2004 prevede că publicaţia făcută de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să conţină: denumirea autorităţii competente, legea aplicabilă procedurii de redresare financiară şi administratorul, dacă acesta a fost desemnat. Publicarea extrasului din decizia de redresare se efectuează în limba română sau în una din limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informaţia.
Legea reglementează şi consecinţele ce decurg din neefectuarea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau din vicierea acestei publicări. Astfel, potrivit art. 9 alin. (5), măsurile de redresare financiară se aplică indiferent de dispoziţiile privind publicarea mai sus arătată şi îşi produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii de asigurări, inclusiv în ceea ce priveşte acţionarii sau asociaţii şi angajaţii societăţii de asigurare, consideraţi ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor măsuri. Se deduce din textul legal mai sus menţionat că nepublicarea sau publicarea greşită în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei de redresare a unui asigurător nu împiedică aplicarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
în tăcerea legii, considerăm că neîndeplinirea obligaţiei privind publicarea deciziei la nivel european ar trebui considerată de legiuitor, într-o normă de lege ferenda, ca fiind contravenţie şi sancţionată ca atare. Altfel, dispoziţiile legale ar rămâne fără eficienţă.
Tot astfel, art. 11 alin. (3) dispune: „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă şi autoritate de supraveghere, informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a declanşa o procedură de redresare financiară, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri. Informarea se face înainte de adoptarea unei astfel de decizii sau imediat după acest moment”.
Regimul actelor juridice şi al acţiunilor judiciare pe perioada redresării financiare
Legea nr. 503/2004 cuprinde câteva reguli referitoare la soarta actelor juridice încheiate pe parcursul redresării financiare, precum şi la acţiunile judiciare.
Menţionăm încă de la început că instituirea procedurii redresării financiare nu creează în sarcina asigurătorului supus redresării interdicţia de a încheia acte juridice. Tot astfel, declanşarea redresării financiare, nu produce efectul suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare consacrat de art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Regimul actelor juridice
Legea nr. 503/2004 conţine, în art. 9 alin. (7), regula potrivit căreia instituirea procedurii redresării financiare nu afectează actele pe care asigurătorul le încheie în această perioadă. Textul legal prevede că deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţilor în ceea ce priveşte bunurile corporale sau necorporale, individual determinate, sau de gen, care aparţin societăţii de asigurare şi care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul deschiderii procedurii.
Prin drepturile reale ale creditorilor sau terţilor, legiuitorul are în vedere, în special, următoarele:
a) dreptul de a valorifica bunul sau de a asigura valorificarea acestuia şi de a beneficia de profitul ori de venitul generat, în special pe baza unui gaj sau a unei ipoteci;
b) dreptul exclusiv de a recupera o creanţă, în special un drept garantat prin constituirea unui gaj sau cesiunea acestei creanţe cu titlu de garanţie;
c) dreptul de revendicare a bunului şi/sau de restituire a acestuia de la oricine îl posedă şi/sau îl foloseşte împotriva voinţei titularului de drept;
d) dreptul real de a percepe fructele unui bun; este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, care dă posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul arătat anterior.
Legiuitorul se preocupă şi de actele de vânzare-cumpărare încheiate în perioada redresării. în acest sens, art. 10 din Legea nr. 503/2004 dispune că procedura de redresare financiară declanşată împotriva unei societăţi de asigurare care cumpără un bun nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului, atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul se afla situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile au fost deschise. în ceea ce priveşte situaţia în care asigurătorul are calitatea de vânzător a anumitor bunuri, legea prevede că procedura de redresare financiară declanşată împotriva unei societăţi de asigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezoluţiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât acela în care procedura respectivă a fost deschisă. în cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare, o societate de asigurare înstrăinează, cu titlu oneros, un activ imobiliar, o navă sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau valori mobiliare ori titluri a căror existenţă sau transfer presupune înscrierea într-un registru ori cont, stabilit prin lege, sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se ţine registrul, contul ori sistemul respectiv.
Acţiunile judiciare
Deşi legea declară valabile actele juridice perfectate în condiţiile de mai sus, aceasta nu suprimă dreptul celor interesaţi de a le ataca cu diferite acţiuni judiciare. în acest sens, legea prevede în mod expres [art. 9 alin. (8)] că dobândirea drepturilor reale prin diferite acte juridice nu împiedică exercitarea acţiunilor privind
nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile tuturor creditorilor, prevăzute de legislaţia statului membru de origine. Cu toate acestea, legea statului membru de origine este exclusă de la aplicare atunci când persoana care a beneficiat de un act juridic prejudiciabil tuturor creditorilor face dovada că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) actul menţionat se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru decât cel de origine;
b) legea statului membru de origine nu prevede niciun mijloc de atacare a actului respectiv.
Acelaşi principiu, al exercitării acţiunilor privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actului, este reglementat şi pentru actele de vânzare-cumpărare sau de altă natură.
Exerciţiul acestor acţiuni este supus legislaţiei statului de origine.
