Republica
| Comentarii |
|
republica, definiție - este acea formă de guvernământ în care organul care îndeplineşte funcţia statului este ales, de regulă, pentru o perioadă anumită. Republicile pot fi parlamentare, prezidenţiale şi semiprezidenţiale.
Republica parlamentară se caracterizează, în principal, prin alegerea şefului statului de către parlament. Exemplele clasice de regimuri parlamentare în Europa sunt Germania şi Italia, iar dintre fostele ţări socialiste Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Slovenia şi Albania. în Germania, potrivit Constituţiei din 1949, preşedintele reprezintă federaţia şi încheie tratate, acreditează şi primeşte trimişii diplomatici. Printre atribuţiile preşedintelui se pot menţiona numirea şi revocarea judecătorilor, a funcţionarilor federali, exercitarea dreptului de graţiere. Pentru abuzuri grave, Constituţia instituie procedura punerii sub acuzare a Preşedintelui.
în Italia, Preşedintele, potrivit Constituţiei din 1947, este ales de ambele Camere ale Parlamentului, pe termen de 7 ani, fiind şeful statului şi reprezentând unitatea naţională. El poate trimite mesaje celor două Camere, fixează alegerile şi stabileşte prima întrunire a Parlamentului, promulgă legile şi emite decrete cu valoare de lege etc.
în republica prezidenţială, preşedintele este ales direct de către popor, având, prin aceasta, o mare legitimitate populară, asemănătoare celei a parlamentului. Exemplul cel mai semnificativ este cel al SUA, ţară în care Preşedintele are atribuţii importante în domeniul conducerii problemelor executiv-administrative, are competenţe importante în domeniul apărării ţării, al relaţiilor externe, al numirii unor înalţi funcţionari publici; el nu are dreptul de iniţiativă legislativă şi nu poate dizolva forumul legislativ - Congresul -, care dispune de posibilitatea de a-l demite pe Preşedinte şi a-l trage la răspundere penală printr-o procedură complicată, care se numeşte impeachment.
Republica semiprezidenţială întruneşte atât trăsături ale regimului parlamentar, cât şi ale regimului prezidenţial. Astfel, preşedintele este ales direct de către cetăţeni, ca şi în republicile parlamentare, el bucurându-se de aceeaşi legitimitate ca şi parlamentul; puterea executivă aparţine în fapt guvernului, în fruntea căruia se află primul-ministru; ca element comun între regimurile prezidenţiale şi cele semiprezidenţiale este posibilitatea de punere sub acuzare a preşedintelui în anumite situaţii grave, dar, în timp ce în regimurile semiprezidenţiale preşedintele poate dizolva parlamentul, acest lucru nu îl poate face niciodată preşedintele într-un regim prezidenţial.
Exemplul clasic al regimului semiprezidenţial îl constituie regimul politic francez, consacrat de Constituţia Franţei din 1958. în sistemul francez, Preşedintele Republicii poate să pronunţe dizolvarea Adunării Naţionale, dar nu şi a Senatului; el conduce şedinţele Consiliului de Miniştri, este comandantul suprem al armatei, are dreptul de graţiere, adresează mesaje celor două Camere ale Parlamentului, desemnează primul-ministru etc.
