Riscurile neacoperite de asigurarea auto RCA
| Comentarii |
|
riscurile neacoperite de asigurarea auto RCA, Forţa majoră, culpa victimei sau a unui terţ. Prejudiciile suferite de autorul faptei (accidentului). Prejudiciile produse de prepuşii aceluiaşi proprietar de vehicule. Riscurile survenite în perioada de nevalabilitate a poliţei şi riscurile ce depăşesc limita de acoperire. Încălcarea normelor legale. Categorii de terţi neacoperiţi. Prejudiciile produse bunurilor transportate. Prejudiciile produse în timpul conducerii unui vehicul furat. Prejudiciile produse de dispozitive sau instalaţii montate pe vehicule. Prejudiciile cauzate de produsele periculoase. Prejudiciile produse în timp de război sau a unui atac terorist
Normele din domeniul asigurărilor reglementează riscurile şi prejudiciile care nu sunt cuprinse în asigurarea obligatorie de răspundere auto şi pentru care implicit nu poate fi atrasă răspunderea asigurătorului. Aceste situaţii sunt prevăzute în mod expres în art. 27 din Ordinul nr. 14/2011.
Forţa majoră, culpa victimei sau a unui terţ
O primă situaţie în care nu se acoperă riscurile şi respectiv nu se acordă despăgubiri are în vedere împrejurarea în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului a produs accidentul datorită unui caz de forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate sau din culpa exclusivă a unei terţe persoane.
în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit şi ea la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă.
întinderea răspunderii fiecărei persoane implicate în accident poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Pentru situaţiile în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane participante la accident, normele prevăd în art. 28 că răspunderea lor va fi presupusă ca fiind în cote egale.
Prejudiciile suferite de autorul faptei (accidentului)
Această formă de asigurare nu acoperă prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului. Excluderea îşi are fundamentul în raţiunea de a fi a asigurării de răspundere civilă a deţinătorilor auto, în vederea acoperirii exclusive a pagubelor produse terţelor persoane şi nu a asigura
tului însuşi. Altfel spus, această asigurare acoperă prejudiciile terţilor şi nu ale propriei persoane a asiguratului.
Prejudiciile produse de prepuşii aceluiaşi proprietar de vehicule
O altă categorie de prejudicii excluse de la despăgubire sunt cele produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat R.C.A. deţinut de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi condus de un prepus’ al aceleaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică. Şi această categorie de riscuri şi prejudicii are în vedere asiguratul, însă nu priveşte persoana, ci bunurile acestuia. în concret, reglementarea legală are în vedere neacoperirea prejudiciilor în cazul în care bunurile au fost distruse de vehiculele aceluiaşi proprietar sau deţinător, indiferent de persoana care a condus vehiculul în momentul producerii accidentului.
O altă categorie de prejudicii excluse sunt cele care privesc bunurile şi vehiculele care fac parte din patrimoniul cornul al soţilor.
în sfârşit, nu sunt acoperite prejudiciile bunului utilizat de către proprietarul vehi
culului asigurat care a produs dauna.
Riscurile survenite în perioada de nevalabilitate a poliţei şi riscurile ce depăşesc limita de acoperire
Potrivit Normelor adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurătorul de răspundere civilă auto nu acoperă prejudiciile produse în afara valabilităţii asigurării, precum şi prejudiciile sau partea de prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare R.C.A.
Prima situaţie, aceea a nevalabilităţii poliţei de asigurare la data producerii accidentului poate avea şi ea cauze diferite. Astfel de cazuri pot fi: autorul accidentului avea încheiată asigurarea, însă la data producerii accidentului era expirată perioada de valabilitate şi acesta nu a reînnoit poliţa, asiguratul nu plătise prima de asigurare şi intervenise rezilierea, poliţa de asigurare este lovită de o cauză de nulitate etc.
Trebuie reţinut că asigurătorul nu acordă despăgubiri în situaţia în care vehiculul implicat în accident nu era asigurat ori autorul a rămas neidentificat, însă în astfel de situaţii terţul va fi despăgubit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
în practică pot exista şi alte situaţii apte să atragă nevalabilitatea poliţei de asigurare în momentul producerii accidentului, precum rezilierea ca urmare a neplăţii primelor de asigurare ori vreo cauză de nulitate a contractului de asigurare. însă în astfel de împrejurări, deşi între asigurat şi asigurător ar opera rezilierea ca urmare a neplăţii primelor de asigurare, asigurătorul este obligat la plata despăgubirilor către persoana vătămată, păstrând regresul atât pentru primele scadente şi neplătite
cât şi pentru contravaloarea sumelor plătite terţului păgubit cu titlu de daună. Aceeaşi este soluţia şi în ipoteza în care poliţa de asigurare ar fi lovită de vreo cauză de nulitate absolută. Prin urmare, atât rezilierea, cât şi nulitatea contractului de asigurare de răspundere civilă produce efecte juridice exclusiv în raporturile dintre asigurat şi asigurător; terţul păgubit fiind protejat prin obligaţia asigurătorului de a-i acorda despăgubirile.
în ceea ce priveşte neacoperirea prejudiciului ce depăşeşte limitele de despăgubire, sunt necesare succinte explicaţii.
Actualmente, normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor stabilesc doar limitele maxime de despăgubire, iar sumele asigurate ce depăşesc aceste limite pot constitui obiect de negociere între asigurat şi asigurător cu prilejul încheierii poliţei de asigurare. Spre exemplu, prin Ordinul nr. 14/2011, pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2011 la un nivel de 750.000 euro, iar pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro. Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2011 la un nivel de 3.500.000 euro, iar pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 5.000.000 euro (art. 24 din normă). Se înţelege că această sumă asigurată până la limita căreia operează răspunderea asigurătorului va trebui inserată în poliţa de asigurare.
Încălcarea normelor legale
O altă categorie de riscuri şi prejudicii excluse de la acoperire sunt cele survenite ca efect al încălcării normelor penale şi contravenţionale.
Cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă, nu sunt acoperite de această formă de asigurare.
Această normă trebuie nuanţată şi coroborată cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 136/1995.
Textul citat dispune că despăgubirile se acordă şi pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Cu o exprimare asemănătoare, art. 49 din aceeaşi Lege nr. 136/1995 prevede că asigurătorul acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ori cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicule.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus reproduse deducem că sunt excluse de la dezdăunare doar cheltuielile făcute în procesul penal, de către utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului, ce privesc propria persoană a acestuia, în schimb cheltuielile făcute de persoana păgubită sau de alte persoane sau autorităţi sunt acoperite de asigurare. Cheltuielile care privesc proprietarul, utilizatorul, sau conducătorul auto pe care normele le exclud de la despăgubire sunt cele pe care le face vinovatul de producerea accidentului cu onorariile de avocat, cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizelor şi orice alte taxe pe care le plăteşte persoana în cauză. Aşadar, asigurarea nu va cuprinde pagubele vinovatului de producerea accidentului, dar va acoperi onorariile de avocat şi orice alte cheltuieli pe care persoana păgubită probează că le-a făcut.
Categorii de terţi neacoperiţi
Asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto nu acoperă prejudiciile tuturor terţilor. O să tratăm într-o secţiune distinctă semnificaţia noţiunii de terţ şi categoriile de persoane ce o alcătuiesc, aici reţinem doar că în împrejurarea în care conducătorul vehiculului este o altă persoană decât proprietarul sau utilizatorul, acesta are calitatea de terţ al raporturilor de asigurare, deşi va răspunde pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Normele adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 stipulează că sunt excluse de la dezdăunare sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul.
Am arătat şi în cele anterioare că asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperă prejudiciile produse terţilor iar nu persoanei asigurate. Este adevărat că în această ultimă ipoteză conducătorul vehiculului este terţ faţă de raporturile de asigurare, însă asigurătorul este absolvit de răspundere datorită înţelegerii intervenită între conducător şi proprietar, respectiv utilizator, privind încredinţarea conducerii vehiculului. Cu toate acestea, aşa cum am precizat, utilizatorul rămâne răspunzător faţă de persoana păgubită, iar asigurătorul va acoperi prejudiciile produse vehiculului ori bunurilor persoanelor păgubite. Nu înseamnă că proprietarul sau utilizatorul vehiculului nu are dreptul la contravaloarea acestuia sau a bunurilor avariate ori distruse cu prilejul accidentului, numai că aceste despăgubiri vor fi acoperite de conducătorul căruia i-a fost încredinţat vehiculul şi nu de asigurătorul de răspundere civilă.
Prejudiciile produse bunurilor transportate
Asigurătorul de răspundere civilă obligatorie auto nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse bunurilor transportate în baza unei convenţii cu persoanele prejudiciate.
în acest sens, art. 27 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 prevăd că nu se acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului.
în literatura de specialitate s-au făcut precizări că pentru acest caz de excludere nu este necesară existenţa unui contract în accepţiunea lui de instrumentam, importantă fiind, pentru aplicarea normei, înţelegerea părţilor, adică negotium. Cu atât mai mult nu se despăgubesc bunurile distruse sau avariate transportate în regim de cărăuşenie în temeiul unui contract de transport cu persoana prejudiciată. Pentru despăgubirea prejudiciilor produse bunurilor transportate în baza unui contract de transport există asigurarea cargo, care mai este denumită şi asigurarea conţinutului transportului.
Interpretarea normei mai sus dezbătută impune concluzia că bunurile transportate în temeiul unei convenţii nu sunt despăgubite, în schimb această formă de asigurare obligă asigurătorul de răspundere civilă să despăgubească prejudiciile cauzate de vătămările corporale sau decesul persoanelor transportate. Cu alte cuvinte, chiar dacă există un raport contractual de transport cu proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului, asigurarea acoperă prejudiciile ce ţin de persoana celor transportaţi. Rezultă că persoana transportată este considerată drept terţ păgubit şi tratată ca atare doar în legătură cu pagubele ce privesc sănătatea, integritatea corporală etc., nu şi cele izvorâte din distrugerea sau avarierea bunurilor ale căror proprietar este. Nu are importanţă, din perspectiva cazul pe care îl analizăm, dacă persoana a fost transportată împreună cu bunurile sau separat în momentul producerii accidentului.
Prejudiciile produse în timpul conducerii unui vehicul furat
O altă categorie de riscuri neacoperite sunt cele survenite în legătură cu un vehicul furat. Normele adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 exclud de la acoperire prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era furat.
Această situaţie, comparativ cu cea de mai sus, reprezintă o cauză de excludere totală a răspunderii asigurătorului, în sensul că dacă în ipotezele anterioare nu se despăgubeau bunurile distruse sau avariate dar se acopereau prejudiciile ce priveau vătămările corporale sau decesul persoanelor transportate, în ipoteza pe care o analizăm excluderea este totală, adică asigurătorul nu acoperă nici prejudiciile produse persoanelor şi nici prejudiciile ce privesc bunurile aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul. Excepţie face situaţia în care asigurătorul poate proba că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul cu care s-a produs accidentul era furat.
Potrivit Normei, sarcina probei că vehiculul era furat incumbă asigurătorului, persoanele transportate beneficiind de prezumţia de bună-credinţă, aceea că nu aveau cunoştinţă de situaţia reală a bunului.
Deşi normele nu prevăd în mod expres, suntem de părere că excepţia necunoaşterii împrejurării că vehiculul cu care s-a produs accidentul este rezultatul unei infracţiuni de furt poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar despăgubirile vor acoperi doar prejudiciile privind atributele persoanelor transportate: integritatea corporală, sănătatea, viaţa etc. iar nu şi bunurile acestora. Soluţia se desprinde din cazul de excludere analizat anterior la punctul 8, potrivit căruia despăgubirile privesc exclusiv atributele persoanei transportate, nu şi bunurile distruse sau avariate.
Prejudiciile produse de dispozitive sau instalaţii montate pe vehicule
Prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca instalaţii ori instalaţii de lucru, nu sunt nici ele acoperite prin asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto. în concret, ar putea fi vorba de diferite macarale ori instalaţii sau utilaje de deservire a vehiculelor, altele decât remorcile sau semiremorcile sau ataşele tractate de vehicul. Aceasta întrucât, aşa cum am arătat în cele de mai sus, asigurătorul răspunde pentru prejudiciul produs din cauza remorcilor, semiremorcii sau ataşului tractat de vehicul.
Tot astfel, potrivit art. 27 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, sunt acoperite şi prejudiciile produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul dar care nu sunt utilizate ca instalaţii, utilaje sau dispozitive de lucru.
în completarea excluderii ce o analizăm, art. 27 din Norme prevede că nu sunt despăgubite nici prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale, în tăcerea legii, sunt excluse prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare, atât în împrejurarea în care aceste operaţiuni au fost efectuate cu utilaje, dispozitive, instalaţii ale vehiculului, cât şi în cazul în care încărcarea descărcarea s-a făcut cu utilaje sau instalaţii de sine stătătoare.
Prejudiciile cauzate de produsele periculoase
în conformitate cu Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, sunt excluse de la despăgubire prejudiciile produse de transportul unor produse periculoase. Normele prevăd expres că nu vor fi dezdăunate prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, co-rozive, combustibile, care au determinat sau agravat producerea prejudiciului.
Motivul pentru care legiuitorul exclude de la despăgubire situaţiile de mai sus constă în întinderea şi gravitatea pagubelor pe care astfel de riscuri le produc ca urmare a survenirii lor. Având în vedere gravitatea unor astfel de pagube, considerăm necesară intervenţia legiuitorului prin instituirea obligativităţii încheierii asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase dintre cele mai sus menţionate.
Prejudiciile produse în timp de război sau a unui atac terorist
în sfârşit, sunt excluse de la despăgubire pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie şi prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război.
în ceea ce priveşte situaţia de război. Norma de excludere a acordării despăgubirii şi-ar găsi oarecare justificare, în schimb atacul terorist nu credem că ar trebui să constituie cauză de exonerare a răspunderii asigurătorului decât pentru persoanele implicate în atacul terorist. Mai exact, pentru persoanele care săvârşesc în mod direct actul terorist sau care contribuie la producerea acestuia nu se acordă despăgubiri. în schimb, terţelor persoane de bună-credinţă care sunt victime ale atacului terorist ar trebui să li se recunoască dreptul la dezdăunare.
