Asigurarea obligatorie RCA de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
| Comentarii |
|
asigurarea obligatorie RCA de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit reglementărilor din domeniul asigurărilor, deţinătorii de vehicule nu pot circula pe drumurile publice dacă nu au încheiată o asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.
Acest tip de asigurare este reglementată, în principal, dispoziţiile noului Cod Civil, precum şi Normele emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar la nivel european, merită amintită Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi’.
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în art. 53, prevede că prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare. Se înţelege că normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor conţine reguli adoptate în aplicarea legii, nu în completarea ei.
Persoanele obligate să încheie asigurarea obligatorie auto
Asiguraţii
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România prevede în art. 48 că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie, au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta . Din exprimarea normei legale rezultă că persoanele cărora le incumbă obligaţia încheierii unei asigurări de
răspundere pentru pagubele produse prin accidente auto sunt, în primul rând, proprietarii de vehicule supuse înmatriculării în România.
Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin Ordinul nr. 14/2011, conţin şi criteriile în raport de care se stabileşte calitatea de proprietar al unui vehicul. Astfel, în conformitate cu art. 2 din Norme, proprietarul/coproprietarul vehiculului este persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. înscrisul doveditor al dreptului de proprietate reprezintă, de regulă, un contract de vânzare-cumpărare, de schimb sau un alt contract translativ de proprietate cu care posesorul face dovada calităţii sale de proprietar până la înmatricularea vehiculului pe numele său şi obţinerea documentelor de identitate ale vehiculului.
Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule mai poate fi încheiată în mod valabil şi de către utilizatorul vehiculului. Acest lucru nu este prevăzut în Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, ci se deduce din interpretarea Normelor date în aplicarea ei. Potrivit art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se consideră că un vehicul este asigurat dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă. Aşadar, asigurarea obligatorie poate fi încheiată şi de către utilizatorul vehiculului. Prin utilizatorul vehiculului, în concepţia Normelor, se înţelege persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unui vehicul. Cu titlu de exemplu, utilizatorul de care face vorbire norma legală poate fi chiriaşul, comodatarul, utilizatorul din contractul de leasing etc.
între cele două categorii de persoane vizate de reglementările legale pentru încheierea asigurării obligatorii R.C.A. există o deosebire de esenţă care constă în aceea că, dacă proprietarul vehiculului este obligat să încheie asigurarea, utilizatorul are posibilitatea acestei operaţiuni, fără să fie obligat în acest sens.
De la obligaţia de mai sus există o excepţie reglementată de prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, nu trebuie să încheie o asigurare R.C.A. Acestea pot însă încheia o asigurare facultativă pentru riscurile specifice accidentelor produse prin accidente de vehicule.
Asigurătorii
Asigurarea obligatorie R.C.A. are acelaşi caracter şi pentru societăţile de asigurare, în sensul că acestea nu pot refuza solicitarea unui potenţial asigurat de a încheia un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Dar nu toate societăţile de asigurare pot încheia contracte de asigurare obligatorie R.C.A., ci doar cele autorizate în acest
scop de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Condiţia rezultă din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, care în art. 3 prevăd în mod expres că pot practica asigurările de răspundere civilă auto asigurătorii autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a vehiculelor.
Cu valoare de principiu, Legea nr. 136/1995 dispune în art. 5 că asigurarea obligatorie se practică:
a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor.
Privitor la asigurătorii cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene, Normele adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prevăd că aceştia pot încheia asigurări de răspundere R.C.A. de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor le transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului social. Rezultă că asigurătorii cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene nu au nevoie de niciun fel de autorizaţie de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru a practica asigurări de răspundere civilă obligatorie de vehicule.
Încheierea asigurării obligatorii R.C.A. prin intermediari
Asigurarea de răspundere obligatorie poate fi încheiată şi prin intermediari. Normele [art. 3 alin. (1) lit. f)] prevăd că asigurătorii pot desfăşura activitatea de asigurare obligatorie R.C.A. prin intermediari, dar numai la:
- sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori, după caz, ale asistenţilor în brokeraj persoane juridice;
- sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi persoane juridice;
- domiciliul sau. după caz, reşedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi persoane fizice;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asistenţilor în brokeraj persoane fizice;
- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor.
în cazul în care asigurătorul practicant de asigurări obligatorii R.C.A. recurge la intermediari pentru perfectarea contractelor de asigurare, acesta răspunde pentru toate poliţele R.C.A. distribuite intermediarilor, inclusiv pentru erorile sau omisiunile de redactare a poliţelor [art. 3 alin. (3) din Norme]. Reglementarea este de mare folos pentru asiguraţi deoarece, exceptând cazurile de rea credinţă a acestora, care constau în cunoaşterea neregularităţilor existente în legătură cu asigurarea e care o încheie, asigurătorii nu pot invoca alte cauze de nevalabilitate a poliţei de asigurare şi implicit de refuz a despăgubirilor.
încheierea asigurărilor prin intermediari uşurează şi situaţia asiguraţilor, prin aceea că primele de asigurare pot fi plătite în mod valabil către intermediari, comunicarea producerii cazului asigurat este valabilă dacă este făcută acestora etc.
Proba contractului de asigurare R.C.A.
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă, astfel cum dispun prevederile art. 2200 Noul Cod Civil
în schimb, sub aspectul probei, pe lângă înscrisurile prevăzute de dispoziţiile Codului civil. Legea nr. 136/1995 mai reglementează un mijloc de probă specific doar contractului de asigurare obligatorie R.C.A. Potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 10 din Legea nr. 136/1995, vigneta este un autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior, care atestă existenţa unei poliţe de asigurare R.C.A. pentru vehiculul respectiv, eliberat împreună cu poliţa de asigurare. Aşadar, vigneta constituie un mijloc de probă în plus pentru existenţa contractului, pe lângă poliţa eliberată în condiţiile mai sus arătate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Asigurarea obligatorie RCA de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
