Regresul asigurătorului în cazul asigurării de malpraxis medical
| Comentarii |
|
regresul asigurătorului, regresul asigurătorului de malpraxis medical pentru recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei este reglementat de art. 666 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit textului de lege enunţat, recuperarea prejudiciilor de către asigurătorul de răspundere civilă de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza în următoarele cazuri:
a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală.
Am arătat în cele anterioare că, potrivit dispoziţiilor art. 655 din Legea nr. 95/2006, în acordarea asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate, personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective. Se înţelege că în astfel de cazuri acţiunea în regres se va exercita de către asigurător împotriva personalului medical, respectiv împotriva medicului, medicului dentist, farmacistului, asistentului medical/moaşei care a acordat serviciile medicale cu încălcarea intenţionată a standardelor de asistenţă medicală. în concret, rezultă că acţiunea în regres, în astfel de situaţii, se va exercita de către asigurător împotriva propriilor asiguraţi de răspundere civilă medicală.
b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical, sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate.
în astfel de situaţii, regresul poate fi exercitat împotriva furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente, în temeiul dispoziţiilor art. 644-648 din Legea nr. 95/2006. Furnizorii de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente sunt şi ei obligaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 246 alin. (2) din Lege nr. 95/2006, să încheie o asigurare de răspundere civilă. în acest sens, textul de lege menţionat stipulează că furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale sunt obligaţi să prezinte, la încheiere contractului cu casa de asigurări, o asigurare de răspundere civilă în domeniul medical, atât pentru furnizor, cât şi pentru personalul me-dico-sanitar angajat. Aşadar, regresul asigurătorului personalului medical, în cazul în care vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical, sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate, se va exercita împotriva asigurătorilor de răspundere civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente.
c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistenţa medicală sau ca urmare a neacordării tratamentul adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute, sau alte acte normative în vigoare, persoana îndreptăţită poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana responsabilă, proporţional cu partea de vină ce revine acestora;
d) asistenţa medicală a părţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acestuia.
Am arătat că, pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistentul medical sau moaşă, i se solicită acordul scris [art. 649 alin. (1) din Legea nr. 95/2006). Potrivit aceleaşi Legi nr. 95/2006 [art. 651 alin. (1)], medicul curant, asistentul medical şi moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat datorită situaţiei de urgenţă, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu pot fi contactaţi, medicul, asistentul medical sau moaşa pot solicita autorităţii tutelare autorizarea efectuării actului medical.
Din normele legale reproduse rezultă că, în ipoteza efectuării asistenţei medicale părţii vătămate sau decedatului fără consimţământul acestuia, regresul se va exercita împotriva medicului, asistentului medical şi moaşei care nu a obţinut consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestora. Cauzele de inacţiune a regresului sunt cele care scutesc personalul medical de obţinerea consimţământului informat al pacientului, respectiv situaţiile în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu pot fi contactaţi ori autorizarea autorităţii tutelare nu poate fi cerută datorită situaţiei de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului. Şi în această situaţie asigurătorul va exercita acţiunea în regres împotriva propriilor asiguraţi de răspundere civilă care au acordat asistenţa medicală fără consimţământul informat al pacientului sau reprezentanţilor legali ai acestuia.
Sub imperiul vechiului cod civil şi al Codului comercial, în practica judiciară s-a decis că natura juridică a acţiunii în regres exercitate de asigurător împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă’.
