Persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor pentru malpraxis medical
| Comentarii |
|
persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor, sediul materiei privind persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor specifice asigurării de răspundere civilă medicală îl reprezintă, pe de o parte, dispoziţiile art. 2226 noul cod civil şi, pe de altă parte, reglementările cuprinse în art. 663 şi art. 658 din Legea nr. 95/2006.
Cu caracter general, art. 2226 alin. (1) noul Cod Civil prevede că asigurătorul plăteşte despăgubire nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.
Prima teză a art. 2226 noul Cod Civil este reluată de art. 663 din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. în sfârşit, potrivit prevederilor art. 658 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în caz de deces, despăgubirile se acordă succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea.
Din lecturarea dispoziţiilor legale reproduse rezultă că persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor, în temeiul unui contract de asigurare de răspundere civilă medicală, sunt: terţul păgubit (adică pacientul), succesorii acestuia şi însuşi asiguratul.
Terţul păgubit (pacientul)
Terţul păgubit va încasa despăgubirea în situaţia în care a avut calitatea de pacient' şi a fost victima unui malpraxis medical. Terţul păgubit va fi îndreptăţit la despăgubire şi în împrejurarea în care personalul medical a refuzat acordarea asistenţei medicale deşi starea pacientului care a solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţă medicală impunea acea intervenţie.
în concluzie, persoana păgubită va avea dreptul la despăgubiri atât pentru prejudiciile rezultate din fapte comisive (malpraxis medical sau acordarea unei asistenţe medicale neadecvate) cât şi pentru prejudiciile rezultate din fapte omisive (neacordarea asistenţei medicale, deşi situaţia în care se afla victima impunea intervenţia medicală).
Mai trebuie reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 664 din Legea nr. 95/2006, despăgubirile pot fi solicitate şi se plătesc şi către persoanele care nu au plătit contribuţia datorată la sistemul public de sănătate.
Succesorii pacientului (persoanei vătămate)
în ceea ce priveşte succesorii, ca persoane îndreptăţite la plata despăgubirilor, aceştia vor încasa despăgubirea în caz de deces a pacientului. Solicitanţii vor trebui să facă dovada calităţii de succesori ai pacientului decedat. întrucât Legea nr. 95/2006 nu face niciun fel de precizare, înseamnă că sunt îndreptăţiţi la plata despăgubirilor atât succesorii legali, cât şi cei testamentari ai pacientului^.
în încheiere, trebuie reţinut că normele din Legea nr. 95/2006 sunt consecvente principiului disponibilităţii în sensul că despăgubirile se acordă doar succesorilor
care le-au solicitat. De aici reiese că asigurătorul de răspundere civilă medicală nu acordă despăgubiri din oficiu, ci doar la cererea expresă a succesorilor pacientului.
Deşi principiul disponibilităţii este reglementat doar cu privire la succesori, este fără echivoc că el cârmuieşte şi plata despăgubirilor către pacientul terţ păgubit, precum şi către asigurat, prin faptul că nu se vor plăti decât la cererea acestora.
Legislaţia din domeniul sănătăţii şi cea specifică asigurărilor nu prevăd, dar considerăm că nu există impedimente legale sau de altă natură ca anumite terţe persoane care fac dovada efectuării anumitor cheltuieli cu persoana vătămată decedată (înmormântare, parastase, piatra funerară etc.) să acţioneze asigurătorul de răspundere civilă medicală sau după caz persoana vinovată, pentru recuperarea cheltuielilor făcute sau prejudiciilor suferite.
Asiguratul
Despăgubirile se cuvin asiguratului în cazul în care va face dovada că a despăgubit persoana vătămată.
în legătură cu acoperirea prejudiciului suferit de terţul păgubit de către asiguratul de malpraxis şi plata către acesta a despăgubirilor de către societatea asigurătoare, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 667 din Legea nr. 95/2006, care statuează că asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi să înştiinţeze în scris asigurătorul sau, dacă este cazul, asigurătorii, despre existenţa unei acţiuni în despăgubire, în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care au luat la cunoştinţă despre această acţiune.
Despăgubirea persoanei vătămate de către asigurat poate fi totală sau parţială. Tot astfel va fi şi despăgubirea acordată de asigurătorul de răspundere civilă asiguratului ce a despăgubit persoana prejudiciată.
Moştenitorii asiguratului
Moştenitorii asiguratului nu sunt părţi în contractul de asigurare de răspundere civilă medicală, dar pot fi implicaţi în raporturile de asigurare în caz de deces a autorului lor. Dacă de la data producerii faptei de malpraxis medical sau refuzul acordării asistenţei medicale şi până la valorificarea pretenţiilor persoanei vătămate făptuitorul decedează, moştenitorii acestuia pot fi chemaţi să răspundă. Desigur că acţiunea persoanei vătămate împotriva succesorilor autorului faptei de malpraxis se va întemeia pe raporturile răspunderii civile delictuale sau contractuale, după caz, iar nu pe clauzele contractului de asigurare. Dacă moştenitorii asiguratului de răspundere civilă pentru prejudicii medicale acoperă pagubele pacientului, atunci moştenitorii au acţiune împotriva asigurătorului de malpraxis medical pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de despăgubiri persoanei vătămate. La fel ca şi în cazul personalului medical, moştenitorii pot acoperi integral sau parţial pagubele persoanei vătămate şi tot astfel se vor îndrepta împotriva asigurătorului în funcţie de întinderea prejudiciilor acoperite.
Moştenitorii asiguratului pot fi acţionaţi de persoana vătămată dar, dacă aceasta a decedat, locul ei va fi luat de către succesorii legali sau testamentari. în consecinţă, moştenitorii personalului medical pot fi acţionaţi de către succesorii per
soanei vătămate în caz de deces a acesteia, pentru prejudicii materiale (cheltuieli cu spitalizarea, tratamente şi medicamentaţie, înmormântare, pomeniri, parastase, piatra funerară etc.) şi pentru prejudicii morale privind suferinţele pierderii persoanei vătămate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor pentru malpraxis medical
