Scrisoarea de confort
| Comentarii |
|
scrisoarea de confort, Definiție. Caracterele juridice ale scrisorii de confort. Efectele scrisorii de confort. Stingerea scrisorii de confort.
Definiție
Scrisoarea de confort este definită de art. 2322 alin. (1) Noul Cod Civil, ca fiind „...acel angajament irevocabil şi autonom prin care emitentul îşi asumă o obligaţie de a face sau de a nu face, în scopul susţinerii unei alte persoane, denumită debitor, în vederea executării obligaţiilor acesteia faţă de un creditor al său”.
Caracterele juridice ale scrisorii de confort:
a) caracterul convenţional. Scrisoarea de confort are natura juridică a unui contract unilateral, având ca părţi emitentul, cel care îşi asumă obligaţia de a face sau de a nu face şi creditorul, beneficiarul acestui angajament. Debitorul obligaţiei garantate nu are calitatea de parte. Finalitatea scrisorii de confort este de a spori încrederea creditorului în executarea obligaţiei de către debitorul raportului fundamental. Emitentul nu se obligă să execute datoria debitorului, ci se îndatorează să îl susţină în vederea îndeplinirii obligaţiei asumate. Spre exemplu, societatea mamă se obligă faţă de banca creditoare a filialei sale să facă tot ceea ce este necesar sau tot ceea ce este posibil pentru ca acesta să fie în măsură să îşi onoreze obligaţiile asumate;
b) caracterul autonom decurge din faptul că emitentul nu se obligă să plătească datoria debitorului, ci se îndatorează să facă sau să nu facă ceva pentru a-l susţine în vederea executării obligaţiei asumate [art. 2322 alin. (1) teza I noul Cod Civil]. Expresie a caracterului autonom, emitentul nu poate opune creditorului nicio apărare sau excepţie întemeiată pe raportul obligaţional dintre creditor şi debitor [art. 2322 alin. (1) teza a Il-a noul Cod Civil];
c) caracterul irevocabil este consacrat prin art. 2322 alin. (1) noul cod civil El se referă la faptul că emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral angajamentul său asumat faţă de creditor.
Efectele scrisorii de confort
a) Obligaţia emitentului ia plata de daune-interese către creditor. Dacă debitorul nu îşi execută datoria ce-i revine, creditorul poate solicita emitentului daune-interese, însă numai dacă face dovada că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin scrisoarea de confort [art. 2322 alin. (2) noul Cod Civil]. Dreptul creditorului la daune-interese nu este decât expresia angajării răspunderii contractuale a emitentului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei asumate. Tocmai această obligaţie de despăgubire a beneficiarului de către emitent explică funcţia de garanţie a scrisorii de
confort. Se poate afirma că, spre deosebire de cauţiune sau scrisoarea de garanţie în cazul cărora funcţia de garanţie se realizează prin executarea obligaţiei asumate de către garant, în situaţia scrisorii de confort ea devine efectivă prin neexecutarea de către emitent a obligaţiei de a face sau de a nu face asumate.
Cât priveşte cuantumul daunelor-interese, el se stabileşte în funcţie de întinderea prejudiciului cauzat creditorului şi nu în raport de valoarea obligaţiei debitorului rămase de executat.
b) Dreptul de regres al emitentului. Emitentul care a căzut în pretenţii are un drept de regres împotriva debitorului [art. 2322 alin. (3) noul Cod Civil]. El are la îndemână numai o acţiune personală întemeiată, fie pe raporturile contractuale dintre debitor şi emitent, fie pe faptul juridic licit al gestiunii de afaceri, după cum emitentul a subscris scrisoarea de confort pe baza sau, respectiv, în absenţa unui acord cu debitorul. Apreciem că emitentul nu are beneficiul acţiunii subrogatorii, atât timp cât în virtutea caracterului autonom al scrisorii de confort, nu s-ar putea considera că el este obligat pentru altul (pentru debitor în cazul de faţă), aşa cum pretinde art. 1596 lit. c) noul Cod Civil"
Stingerea scrisorii de confort.
Stingerea angajamentului asumat de către emitent poate avea loc numai pe cale principală, datorită caracterului autonom al scrisorii de confort, prin mijloace comune tuturor obligaţiilor (precum: executarea garanţiei, confuziunea, remiterea de datorie etc.). Obligaţia asumată de către emitent nu încetează pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei principale.
