Scrisoarea de garanţie
| Comentarii |
|
scrisoarea de garanţie, Definiție. Caracterele juridice ale scrisorii de garanţie. Efectele scrisorii de garanţie. Stingerea scrisorii de garanţie.
Definiție
Scrisoarea de garanţie este definită de art. 2321 alin. (1) Noul Cod Civil, ca fiind „(...) angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat”.
Caracterele juridice ale scrisorii de garanţie:
a) caracterul convenţional. Scrisoarea de garanţie are configuraţia juridică a unui contract unilateral, ale cărui părţi sunt emitentul, în calitate de debitor şi beneficiarul, în calitate de creditor. Ordonatorul nu este parte a contractului. El participă însă la operaţiunea tripartită în care sunt implicaţi emitentul, ordonatorul şi beneficiarul. Menirea scrisorii de garanţie este de a garanta executarea obligaţiei asumate de către ordonator faţă de beneficiar, datorie care intră în conţinutul unui raport juridic obligaţional denumit „raport preexistent” (cunoscut în doctrină şi ca „raport de bază”, „primitiv” ori „fundamental”).
b) caracterul autonom. Emitentul nu se obligă să plătească datoria ordonatorului, ci lui îi revine o obligaţie nouă, independentă de cea care rezultă din raportul
fundamental dintre beneficiar şi ordonator. Emitentul este întotdeauna îndatorat la plata unei sume de bani, indiferent de obiectul obligaţiei garantate' [art. 2321 alin. (1) noul Cod Civil]. Sigur că nu poate fi exclusă orice legătură între obligaţia emitentului şi cea garantată. Nicio garanţie nu poate fi concepută în afara unei conexiuni cu obligaţia pe care o garantează. Dar o atare legătură există numai până la momentul perfectării scrisorii de garanţie, după care autonomia ei devine pe deplin eficientă.
In consecinţa caracterului autonom:
- emitentul (spre deosebire de fideiusor) nu poate opune beneficiarului excepţii întemeiate pe raportul obligaţional preexistent angajamentului asumat prin scrisoare de garanţie [art. 2321 alin. (3) teza I noul Cod Civil]. în mod concret, emitentul nu va putea invoca, pentru a refuza plata, nulitatea, rezoluţiunea şi nici chiar executarea obligaţiei din raportul de bază;
- transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor garantate nu atrage şi transmiterea garanţiei, cu excepţia unei convenţii contrare între părţile scrisorii de garanţie [art. 2321 alin. (5) noul Cod Civil]. în ciuda caracterului său autonom, scrisoarea de garanţie nu poate fi transmisă nici separat de creanţa garantată, cu excepţia situaţiei în care părţile ar prevedea în mod expres contrariul [art. 2321 alin. (6) noul Cod Civil].
d) caracterul necondiţionat. Scrisoarea de garanţie trebuie executată la prima şi simpla cerere a beneficiarului, fară îndeplinirea vreunei alte formalităţi [art. 2321 alin. (2) teza iniţială noul Cod Civil]. Textul scrisorii de garanţie poate însă prevedea îndeplinirea unor anumite cerinţe formale pentru executarea garanţiei [art. 2321 alin. (2) teza finală noul Cod Civil].
e) caracterul irevocabil este prevăzut în mod expres de art. 2321 alin. (1) noul cod civil Ca expresie a caracterului irevocabil, emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral garanţia înainte de expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie.
Efectele scrisorii de garanţie
a) Obligaţia emitentului de a executa garanţia la simpla cerere a beneficiarului. Aşa cum s-a arătat deja, garanţia trebuie executată, în principiu, la prima şi simpla cerere a beneficiarului. De asemenea, în consecinţa caracterului autonom, emitentul nu poate opune beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul juridic fundamental. El are însă obligaţia de a refuza plata garanţiei în caz de abuz sau fraudă vădită din partea beneficiarului, soluţie pe deplin întemeiată, căci scrisoarea de garanţie nu poate fi un instrument pentru beneficiar de a-1 spolia pe altul [art. 2321 alin. (3) teza finală noul Cod Civil]. Frauda este vădită atunci când ea poate fi cunoscută emitentului fară ca pentru aceasta să fie necesare verificări asupra raportului juridic fundamental. Nicio astfel de cercetare nu este posibilă, căci ea ar contraveni caracterului autonom al scrisorii de garanţie. în cazul în care emitentul ar face plata garanţiei, deşi cererea este abuzivă sau vădit frauduloasă, el riscă să nu poată exercita cu succes regresul împotriva ordonatorului, aşa cum se va vedea în continuare.
b) Dreptul de regres al emitentului împotriva ordonatorului. Dacă emitentul a executat garanţia, el este titularul unui drept de regres împotriva ordonatorului [art. 2321 alin. (4) noul Cod Civil]. Izvorul dreptului de regres este contractul dintre emitent şi ordonator. Emitentul nu are beneficiul acţiunii subrogatorii, nefiind îndeplinite
condiţiile art. 1596 lit. e) noul Cod Civil, atât timp cât, în virtutea caracterului autonom al scrisorii de garanţie, nu s-ar putea considera că el este obligat pentru altul (pentru ordonator), precum în cazul fideiusiunii. Ordonatorul va putea refuza plata atunci când cererea de executare a garanţiei formulate de către beneficiar a fost onorată, deşi ea a fost abuzivă, vădit frauduloasă sau tardivă, adică formulată peste termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie.
c) Dreptul de regres al ordonatorului împotriva beneficiarului. Ordonatorul este legitimat să se îndrepte cu o acţiune în regres împotriva beneficiarului care, prin mecanismul executării scrisorii de garanţie, a primit o plată nedatorată. Aşa se întâmplă atunci când, deşi ordonatorul şi-a executat obligaţia sau, deşi contractul de bază este nul, beneficiarul a valorificat scrisoarea de garanţie în raporturile sale cu emitentul. Nu trebuie dovedite de către ordonator abuzul sau frauda manifestă a beneficiarului.
d) Dreptul de regres al ordonatorului împotriva emitentului. Dacă plata garanţiei a fost realizată de către emitent în ciuda caracterului abuziv, vădit fraudulos sau tardiv al cererii de executare formulate de către beneficiar, ordonatorul are o acţiune în regres şi împotriva emitentului. Aşa se întâmplă atunci când emitentul, o bancă, ulterior executării garanţiei în condiţiile menţionate, a exercitat regresul său împotriva ordonatorului prin debitarea contului acestuia.
Stingerea scrisorii de garanţie.
În virtutea autonomiei sale faţă de raportul juridic de bază, scrisoarea de garanţie nu se poate stinge pe cale accesorie. Ea încetează pe cale principală, prin mijloace de stingere comune tuturor obligaţiilor, precum executarea garanţiei, compensaţia, confuziunea, remiterea de datorie. De asemenea, scrisoarea de garanţie se stinge prin împlinirea termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie, indiferent dacă a fost sau nu remis originalul scrisorii de garanţie [art. 2321 alin. (7) noul Cod Civil]. Stingerea scrisorii de garanţie are loc şi ca urmare a formulării de către beneficiar a unei cereri de executare abuzive sau vădit frauduloase, ca o aplicare a principiului potrivit căruia „frauda distruge totul”'.
