Privilegiile
| Comentarii |
|
privilegiile, Noţiune şi reglementare. Caracterele juridice ale privilegiilor. Clasificare. Opozabilitatea privilegiilor. Concursul între creditorii privilegiaţi, precum şi dintre ei şi ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor. Stingerea pe cale accesorie. Stingerea pe cale principală, independent de creanţa garantată.
Noţiune şi reglementare
Privilegiile sunt cauze de preferinţă acordate de lege unui creditor în considerarea calităţi creanţei sale [art. 2333 alin. (1) Noul Cod Civil]. Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care ea s-a născut. Privilegiile sunt reglementate prin art. 2333-2342 noul Cod Civil
Caracterele juridice ale privilegiilor:
a) privilegiile sunt simple cauze de preferinţă. Ele acordă creditorului privilegiat numai dreptul de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunului grevat. Privilegiile nu conferă creditorului un drept de urmărire a bunului, similar celui asigurat titularului lor de către garanţiile reale. Este adevărat că beneficiarul privilegiului va putea să solicite vânzarea bunului pentru realizarea propriei creanţe, atât timp cât el se află în patrimoniul debitorului, ca orice alt creditor. O atare posibilitate se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorului şi nu pe vreun drept de urmărire conferit de către privilegiu;
b) privilegiile sunt garanţii legale, izvorul lor fiind numai legea [art. 2333 alin. (1) noul Cod Civil];
c) privilegiile sunt indivizibile [art. 2333 alin. (2) noul Cod Civil]. Astfel, întregul bun ^i fiecare parte a acestuia este afectat garantării creanţei privilegiate în totalitatea ei . Spre exemplu, dacă bunul este înstrăinat parţial, porţiunea rămasă continuă să fie afectată garantării întregii creanţe privilegiate. Indivizibilitatea este de natura, nu de esenţa privilegiului, creditorul fiind în măsură să renunţe la ea;
d) privilegiile au un caracter accesoriu. Existenţa privilegiului are ca singură finalitate realizarea creanţei garantate. Este motivul pentru care transmiterea sau stingerea obligaţiei garantate atrage şi transmiterea sau stingerea privilegiului'.
Clasificare
Privilegiile pot fi:
- generale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art. 2338 noul Cod Civil);
- speciale, care poartă asupra unor anumite bunuri mobile sau imobile (art. 2339 noul Cod Civil). Trebuie spus că actualul Cod nu reglementează privilegii speciale imobiliare, dar existenţa lor poate fi concepută în temeiul unor legi speciale'.
Opozabilitatea privilegiilor
Privilegiile devin opozabile faţă de terţi fară să fie necesară înscrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 2334 noul Cod Civil). Art. 2342 alin. (2) noul cod civil instituie două excepţii de la regula potrivit căreia privilegiile devin opozabile fară îndeplinirea formalităţilor de publicitate: în concurs cu ipoteca mobiliară, privilegiul special îi poate fi opus numai dacă este înscris la arhivă, înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă; în concurs cu ipoteca imobiliară, privilegiul special îi poate fi opus numai dacă a fost înscris primul în cartea funciară.
Concursul între creditorii privilegiaţi, precum şi dintre ei şi ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor
A. Concursul creditorilor privilegiaţi cu cei chirografari Creditorul privilegiat este preferat creditorilor chirografari, chiar dacă drepturile acestora s-au născut mai înainte (art. 2335 noul Cod Civil).
B. Concursul dintre creditorii privilegiaţi
a) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii generale. Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile se stabilesc şi se exercită în condiţiile
Codului de procedură civilă. Urmează ca identificarea acestor privilegii, cât şi rangul lor să fie stabilite prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură civilă.
In prezent, art. 563 alin. (1) C. pr. civ. prevede unnătoarea ordine de prioritate a creanţelor privilegiate:
- creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;
- creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
- creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
- creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
- creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
- creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
- creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
- creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale.
în cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede
altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu valoarea dreptului de creanţă al fiecăruia [art. 563 alin. (2) C. pr. civ.].
b) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii speciale. Art. 2339 alin. (1) noul Cod Civil enumeră două privilegii speciale mobiliare:
- privilegiul vânzătorului asupra bunului mobil vândut, pentru plata preţului, atunci când cumpărătorul este o persoană fizică; creanţa vânzătorului pentru plata preţului nu este privilegiată atunci când cumpărătorul dobândeşte bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi [art. 2339 alin. (1) lit. a) noul Cod Civil];
- privilegiul celui care exercită un drept de retenţie asupra bunului deţinut, atât timp cât retenţia subzistă [art. 2339 alin. (1) lit. b) noul Cod Civil].
în caz de concurs între cele două privilegii, va fi preferat cel al vânzătorului pentru plata preţului, orice stipulaţie contrară fiind considerată ca nescrisă [art. 2339 alin. (2) noul Cod Civil].
Privilegiile reglementate de art. 2339 noul Cod Civil vor fi preferate acelora instituite prin legi speciale, dacă aceste acte nonnative nu cuprind menţiuni cu privire la rangul lor (art. 2336 noul Cod Civil).
c) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii generale şi cei ale căror creanţe sunt însoţite de privilegii speciale. Privilegiile speciale sunt, în principiu, preferate privilegiilor generale, cu o singură excepţie. Astfel, creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor sunt preferate celor care sunt însoţite de privilegii speciale mobiliare (art. 564 C. pr. civ.).
C. Concursul dintre creditorii privilegiaţi şi cei care beneficiază de alte garanţii reale. Cu titlu general, art. 2335 noul Cod Civil prevede că beneficiarul privilegiului este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte. Textul implică nuanţări, după cum se va vedea în continuare.
a) Concursul dinti'e creditorii beneficiari ai unor privilegii generale şi titularii altor garanţii reale. Creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor sunt preferate celor care sunt însoţite de gaj sau ipotecă (art. 564 C. pr. civ.). Cele două garanţii reale, gajul şi ipoteca sunt preferate celorlalte privilegii generale (art. 564 C. pr. civ.).
b) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii speciale şi titularii altor garanţii reale. în materie mobiliară, art. 2342 alin. (1) noul Cod Civil stabileşte următoarea ordine de prioritate: creanţele privilegiate asupra unor bunuri mobile prevăzute de art. 2339 noul Cod Civil sunt preferate celor garantate prin ipotecă sau gaj.
Cu toate acestea, în caz de concurs cu o ipotecă mobiliară perfectă, privilegiul special va fi preferat numai dacă a fost înscris în arhivă înainte ca ipoteca să fi fost perfectată [teza I a art. 2342 alin. (2) noul Cod Civil].
în materie imobiliară, privilegiul special va fi preferat ipotecii, cu condiţia ca el să fi fost înscris cel dintâi în cartea funciară [art. 2342 alin. (2) noul Cod Civil; art. 157 din Legea nr. 71/2011].
Stingerea pe cale accesorie
Privilegiul nu mai are nicio raţiune de a exista în absenţa creanţei garantate. Tocmai de aceea art. 2337 noul Cod Civil prevede încetarea privilegiului ca urmare a stingerii obligaţiei garantate.
Stingerea pe cale principală, independent de creanţa garantată.
Privilegiul special se stinge prin înstrăinarea, transformarea sau pieirea bunului (art. 2340 noul Cod Civil). Ca excepţie de la regula enunţată, privilegiul vânzătorului asupra bunului mobil vândut nu se stinge prin înstrăinarea lui de către cumpărător. El va continua să poarte asupra bunului revândut. Dacă nici preţul celei de-a doua vânzări nu este plătit, privilegiul vânzătorului va fi preferat aceluia ce aparţine celui dintâi cumpărător (art. 2341 noul Cod Civil). De asemenea, în cazul în care bunul grevat a pierit, privilegiul special nu se stinge, ci se strămută asupra indemnizaţiei de asigurare sau, după caz, asupra sumei datorate cu titlu de despăgubire [art. 2330 alin. (1) noul Cod Civil].
Privilegiul se stinge independent de creanţa garantată şi în condiţiile art. 1622 alin. (3) noul Cod Civil, potrivit căruia: „Debitorul care putea să opună compensaţia şi care a plătit datoria nu se mai poate prevala, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale”. în alţi termeni, cel care a plătit o datorie a sa, deşi avea la rândul său o creanţă, care face posibilă incidenţa compensaţiei legale, îşi va păstra în continuare dreptul său de creanţă împotriva debitorului. El nu va mai avea însă beneficiul privilegiilor care însoţeau creanţa sa, care, practic, se vor fi stins ca efect al compensaţiei.
