Stingerea fideiusiunii
| Comentarii |
|
stingerea fideiusiunii, Stingerea fideiusiunii pe cale accesorie. Stingerea pe cale principală, independent de obligaţia garantată.
Stingerea fideiusiunii pe cale accesorie.
Fideiusiunea se stinge pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei principale prin plată sau prin alte moduri prevăzute de lege. Vom aduce în atenţie doar acele modalităţi de stingere a obligaţiei principale cărora legiuitorul le-a acordat o atenţie specială cât priveşte consecinţele lor asupra existenţei fideiusiunii.
Darea în plată ce operează în raporturile dintre debitor şi creditor stinge şi fideiusiunea. Efectele extinctive asupra fideiusiunii se păstrează chiar şi atunci când creditorul a primit drept plată un imobil sau alt bun şi ulterior este evins (art. 2317
Noul Cod Civil). Soluţia reprezintă o aplicare a regulii cuprinse în art. 1492 alin. (2) noul cod civil care, cât priveşte darea în plată, prevede că: „Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept, debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. In aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi (inclusiv fideiusiunea - s.n. S.I. V.) nu renasc”.
Novaţia are ca efect stingerea obligaţiei iniţiale (vechi) concomitent cu naşterea unei obligaţii noi (art. 1609 noul Cod Civil). în virtutea caracterului accesoriu, se stinge şi fideiusiunea ce însoţeşte obligaţia veche [art. 1613 alin. (1) noul Cod Civil]. Prin acordul fideiusorului, este posibil ca fideiusiunea să garanteze şi noua obligaţie [art. 1613 alin. (2) noul Cod Civil]. Ne aflăm, în acest caz, în prezenţa unui nou contract de fideiusiune ce are ca obiect garantarea noii obligaţii.
Compensaţia. Potrivit art. 1621 alin. (1) noul Cod Civil: „Fideiusorul poate opune în compensaţie creanţa pe care debitorul principal o dobândeşte împotriva creditorului obligaţiei garantate”. Aceasta înseamnă că stingerea obligaţiei principale, ca efect al compensaţiei, are efect extinctiv şi în privinţa fideiusiunii ce o garantează.
Confuziunea care operează prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor, are ca efect stingerea, pe cale accesorie, a fideiusiunii [art. 1626 teza I noul Cod Civil].
Remiterea de datorie făcută debitorului principal îl liberează şi pe fideiusor [art. 1633 alin. (1) noul Cod Civil].
Stingerea pe cale principală, independent de obligaţia garantată.
Ea poate avea loc prin mijloace de drept comun (incidente tuturor obligaţiilor) sau prin mijloace specifice numai fideiusiunii.
a) Sub aspectul mijloacelor de drept comun, vom insista asupra celor care conţin referiri exprese asupra stingerii fideiusiunii.
Remiterea de datorie acordată fideiusorului stinge obligaţia acestuia faţă de creditor. Ea nu îl liberează însă pe debitorul principal [art. 1633 alin. (2) noul Cod Civil]. Dacă există mai mulţi fideiusori, în caz de remitere de datorie a unuia dintre ei, ceilalţi rămân să garanteze întreaga datorie numai dacă au consimţit expres la exonerarea fideiusorului liberat [art. 1633 alin. (3) noul Cod Civil, în caz contrar, ei vor fi liberaţi în limita părţii ce revenea fideiusorului în favoarea căruia a operat remiterea de datorie. Atunci când remiterea de datorie este cu titlu oneros, prestaţia executată în favoarea creditorului de către fideiusor în schirribul liberării sale se impută asupra datoriei, profitând atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori [art. 1633 alin. (4) noul Cod Civil.
Compensaţia ce intervine în raporturile dintre creditor şi fideiusor stinge obligaţia fideiusorului, nu însă şi obligaţia principală. Acesta este motivul pentru care fideiusorul, a cărui obligaţie s-a stins prin compensaţie, se poate îndrepta printr-o acţiune în regres împotriva debitorului. în ceea ce îl priveşte pe debitor, el nu are posibilitatea să opună creditorului „compensaţia pentru ceea ce acesta din urmă datorează fideiusorului” [art. 1621 alin. (2) noul Cod Civil].
Confuziunea care operează prin reunirea calităţilor de creditor şi fideiusor stinge obligaţia acestuia. Ea nu produce efecte asupra obligaţiei principale, care rămâne în fiinţă (art. 1626 teza a Il-a noul Cod Civil). Cât priveşte confuziunea calităţilor de debitor principal şi fideiusor, ea nu stinge nici obligaţia principală şi nici obligaţia aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor (art. 1626 noul Cod Civilşi art. 2314 noul Cod Civil) .
b) Stingerea fideiusiunii are loc şi prin cinci mijloace specifice: decesul fideiusorului, rezilierea unilaterală a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligaţiilor viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioadă nedeterminată, lipsa de diligenţă a creditorului în urmărirea debitorului principal, pierderea beneficiului subrogaţiei şi încetarea funcţiei deţinute de către debitor.
Decesul fideiusorului. Potrivit art. 2319 noul Cod Civil „Fideiusiunea încetează prin decesul fideiusorului, chiar dacă există stipulaţie contrară”. Textul trebuie înţeles în sensul că moştenitorii fideiusorului nu garantează obligaţiile ulterioare datei decesului antecesorului lor. Ei continuă însă să garanteze obligaţiile născute până la decesul acestuia.
Rezilierea unilaterală a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligaţiilor viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioadă nedeterminată (art. 2316 noul Cod Civil). Pentru a opera această modalitate de stingere, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: fideiusiunea să fi fost dată pentru garantarea obligaţiilor viitoare sau nedeterminate ori să fi fost constituită pe o perioadă nedeterminată; să fi trecut cel puţin trei ani de la data încheierii contractului de fideiusiune; creanţa să nu fi devenit între timp exigibilă. Stingerea fideiusiunii operează prin notificarea făcută de către fideiusor debitorului, creditorului şi celorlalţi fideiusori. Această modalitate de stingere nu este incidenţă în cazul fideiusiunii judiciare.
Lipsa de diligenţă a creditorului în urmărirea debitorului principal (art. 2318 noul Cod Civil). Fideiusiunea se stinge dacă, după împlinirea termenului obligaţiei principale, creditorul nu introduce acţiune împotriva debitorului într-o perioadă de 6 luni de la scadenţă şi nu urmăreşte cu diligenţă realizarea creanţei. Atunci când fideiusorul a limitat în mod expres fideiusiunea la termenul obligaţiei principale, aceasta se stinge, dacă creditorul nu a introdus acţiune împotriva debitorului în termen de două luni de la scadenţa creanţei garantate.
Pierderea beneficiului subrogaţiei (art. 2315 noul Cod Civil). Prin subrogarea în drepturile creditorului, fideiusorul urmăreşte să beneficieze de toate garanţiile reale şi personale care însoţesc creanţa şi care sunt de natură să asigure succesul regresului său împotriva debitorului. Dacă creditorul, din propria sa culpă, a pierdut sau limitat aceste garanţii, fideiusorul este liberat în limita sumei pe care nu ar mai putea să o recupereze de la debitor. Potrivit art. 2303 noul Cod Civil, fideiusorul nu poate renunţa anticipat la beneficiul subrogaţiei.
încetarea funcţiei deţinute de către debitor (art. 2320 noul Cod Civil). Dacă fideiusiunea a fost constituită în considerarea unei anumite funcţii a debitorului, încetarea acesteia atrage şi stingerea fideiusiunii. Fideiusorul va continua să răspundă pentru datoriile existente la încetarea fideiusiunii, chiar în condiţiile în care acestea sunt afectate de un termen sau o condiţie.
