Jerusalem contra Austria - Dezbatere politică Acuzaţii grave Admisibilitatea unor sancţiuni
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Jerusalem contra Austria, 27 februarie 2001, 26958/95
Libertatea de exprimare este extrem de importantă pentru aleşii poporului.
Reclamanta este membru al consiliului municipal din Viena, care constituie în egală măsură parlament al landului. În cadrul dezbaterilor consiliului, reclamanta a ţinut un discurs privind acordarea unor subvenţii asociaţilor de ajutorare a părinţilor ai căror copii au intrat în secte religioase. În discursul său, reclamanta a denunţat caracterul totalitar şi tendinţele fasciste ale acestor „psiho-secte”. Reclamanta a continuat dând exemplul uneia dintre secte – IPM – care ar fi avut influenţă asupra politicii partidului austriac în problema drogurilor şi a criticat cooperarea între această sectă şi partidul în cauză. IPM a intentat o acţiune civilă, în urma căreia reclamantei i s-a interzis să mai afirme că IPM este o sectă totalitară. Instanţa a considerat că susţinerile reclamantei au fost afirmaţii de fapt, nu judecăţi de valoare, ce erau contrazise de statutul asociaţiei şi de alte elemente. S-a considerat că probele prin care reclamanta a încercat să probeze veridicitatea celor afirmate sunt lipsite de pertinenţă, pentru că ele vizau doar demonstrarea faptului că asociaţia era o sectă, însă nu probau definirea acesteia drept o „psiho-sectă”, iar afirmaţii precum „tendinţe fasciste” sau „caracter totalitar” sunt declaraţii de fapt pentru care trebuie făcută proba verităţii.
Art. 10. Curtea a constatat că reclamanta exercita un mandat politic, iar libertatea de exprimare este extrem de importantă pentru aleşii poporului. În plus, asociaţia în cauză şi membrii săi erau expuşi unui control atent în cadrul dezbaterilor publice, astfel încât se poate afirma că activitatea IPM viza interesul general, motiv pentru care asociaţia trebuia să dea dovadă de o mai mare toleranţă la critică. Curtea a constatat, de asemenea, că afirmaţiile reclamantei au fost formulate în cursul unei dezbateri politice şi, deşi spusele sale nu sunt acoperite de imunitate precum cele care ar fi formulate în cadrul unei sesiuni parlamentare, ele au fost realizate în şedinţa unui forum a cărui structură şi activitate este comparabilă cu cea a unui legislativ, astfel încât trebuie protejat interesul general al asigurării libertăţii de exprimare a participanţilor. În consecinţă, pentru aceste motive, Curtea a considerat că trebuiau să existe consideraţii extrem de importante care să justifice ingerinţa statului în libertatea de exprimare.
În speţă, discursul reclamantei avea drept obiect să pună în lumină necesitatea acordării unor subvenţii asociaţilor de luptă contra sectelor şi, fără a menţiona IPM la acest stadiu, reclamanta şi-a exprimat opinia că aceste secte au caracter totalitar. Doar mai târziu reclamanta a criticat legăturile existente între IPM şi un partid politic. Instanţe interne au calificat aceste afirmaţii ca fiind declaraţii de fapt, însă, în opinia Curţii, ele reprezintă judecăţi de valoare, astfel încât unica problema este acea de a determina dacă aceste judecăţi de valoarea aveau o bază factuală suficientă. Curtea a constatat că instanţele interne nu i-au permis reclamantei să aducă probele care să justifice existenţa acestei baza factuale, astfel încât se poate spune că şi-au depăşit marja de apreciere de care beneficiau. În consecinţă, art. 10 a fost violat.
| ← Pitkevich contra Rusiei - Judecator Exprimarea unor opinii... | Thoma contra Luxemburg - Post de radio Reproducerea unor... → |
|---|
