Thoma contra Luxemburg - Post de radio Reproducerea unor articole de presă Menţionarea sursei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Thoma contra Luxemburg, 29 martie 2001, 38432/97
A impune unui jurnalist să se disocieze sistematic şi formal de anumite afirmaţii pe care le citează nu se poate concilia cu rolul presei de a informa publicul asupra unor fapte, idei sau opinii.
Reclamantul era realizator al unei emisiuni săptămânale de radio. Una dintre acestea a fost consacrată problemelor legate de reîmpădurirea care a urmat incendiilor din 1990, subiect dezbătut pe larg în mass-media. Reclamantul a citat, cu această ocazie, un extras dintr-un articol apărut într-un cotidian, articol calificat de către reclamant, de mai multe ori, ca fiind incendiar. În pasajele citate în direct, autorul articolul acuza administraţia de autorităţii pentru păduri de falsificarea procentajelor de reîmpădurire şi de multe alte nereguli. Jurnalistul cita de asemenea o persoană prezentată a fi competentă şi lucrând în domeniu care afirma că nu există niciun funcţionar forestier incoruptibil. Reclamantul şi-a continuat emisiunea precizând că, prin articolul său, jurnalistul punea problema comiterii unor infracţiuni de către funcţionari de stat şi că salariul modest al lucrătorilor forestieri nu poate justifica recursul la astfel de practici precum cele descrise. Reclamantul a intervievat un funcţionar forestier cu privire la acest subiect şi un proprietar de păduri.
Ulterior, 63 de funcţionari forestieri au depus plângere contra reclamantului pentru atingerea onoarei lor, iar acesta a fost obligat la plata unui frac simbolic către fiecare dintre ei. Instanţa a considerat că reclamantul şi-a însuşit concluziile jurnalistului citat, fără a căuta elemente de probă care să justifice acuzaţiile. Instanţa i-a mai reproşat reclamantului că a i-a făcut pe toţi ofiţerii silvici coruptibili, fapt care depăşea limitele unei informaţii loiale.
Art. 10. Ingerinţa statului în libertatea de exprimare a fost prevăzută în lege, în condiţiile în care jurisprudenţa internă interpretase de o manieră similară dispoziţiile din codul civil privind răspunderea delictuală. Astfel, reclamantul putea să anticipeze că cele afirmate în cursul emisiunii puteau să conducă la o acţiune în instanţă. Motivele invocate de către instanţele interne se conciliază cu scopul legitim al protejării reputaţiei, a drepturilor şi a prezumţiei de nevinovăţie a funcţionarilor silvici.
Curtea admite că anumite afirmaţii ale reclamantului vizau acuzaţii serioase, iar funcţionarii publici trebuie să beneficieze de încrederea populaţiei pentru a-şi putea realiza sarcinile. Totuşi, tema abordată prin emisiune este una de interes general, larg dezbătută în mass-media, iar în domeniul discursului de interes public libertatea de exprimare primeşte o interpretare largă, cu scopul de a nu încuraja presa să evite discutarea unor astfel de teme. Instanţele interne au considerat că reclamantul nu s-a distanţat suficient de afirmaţiile pe care le cita dintr-un articol publicat în presă, însă Curtea a considerat că a impune unui jurnalist să se disocieze sistematic şi formal de anumite afirmaţii pe care le citează nu se poate concilia cu rolul presei de a informa publicul asupra unor fapte, idei sau opinii. În speţă, reclamantul şi-a măsurile de precauţie necesare şi a precizat că citează dintr-un articol, pe care l-a comentat ca fiind incendiar. De asemenea, a solicitat şi opinia persoanelor acuzate. În aceste condiţii, Curtea a considerat că motivele reţinute de instanţele interne nu sunt suficiente şi pertinente pentru a justifica condamnarea reclamantului, astfel că art. 10 a fost violat.
| ← Jerusalem contra Austria - Dezbatere politică Acuzaţii grave... | Marônek contra Slovaciei - Discurs politic Acuzaţii grave... → |
|---|
