Bladet Tromsø şi Stensaas contra Norvegia - Presă Publicarea unor informaţii din rapoarte oficiale Consecinţe
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Bladet Tromsø şi Stensaas c. Norvegia, 25 mai 1999, 21980/93
Nu se poate impune presei să ignore concluziile unor acte oficiale ale statului şi să declanşeze investigaţii private.
Reclamanţii sunt un ziar şi redactorul său şef, care au suferit condamnări după publicarea unui raport realizat de unul dintre inspectorii Ministerului Pescuitului, privitor la respectarea regulilor de vânătoare comerciale la foci la bordul unei nave norvegiene. Acest raport, realizat în 1988, indica mai multe fapte cu caracter penal – în principal, faptul că focile erau tranşate de vii – îndreptate împotriva a cinci dintre membrii echipajului. Ministerul a decis, în baza legii, să nu facă publice informaţiile cuprinse în raport. La 15 iulie 1988, ziarul reclamant a publicat, sub semnătura celui de-al doilea reclamant un articol care relua pasaje din raportul, ce fusese comunicat reclamantului de către inspectorul ce îl redactase. Numele celor cinci marinari a fost suprimat. Cei 27 de marinari de pe vasul respectiv au formulat acţiuni pentru calomnie, iar reclamanţii au fost condamnaţi, reţinându-se că veridicitatea celor afirmate nu a fost probată, iar acuzaţiile lansate au fost grave.
Art. 10. Curtea trebuie să ţină cont, în aprecierea caracterului necesar al condamnării reclamanţilor de contextul în care articolul a fost publicat, în special de controversele legate de vânarea focilor şi de interesul general pe care îl prezentau cele publicate. Curtea a constatat, mai întâi, că pe lângă pasajele incriminatorii din raport, reclamanţii au publicat mai multe texte care au contribuit la dezbaterea subiectului vânătorii de foci, incluzând propriile comentarii, cele ale ministerului pescuitului, ale unor organizaţii internaţionale de protecţia a mediului, ale unor organizaţii ale vânătorilor şi pescarilor etc. În raport de veridicitatea celor afirmate, Curtea a considerat că nu reclamanţilor le aparţinea sarcina să verifice acest lucru, câtă vreme acuzaţiile erau cuprinse într-un raport oficial redactat de către un funcţionar al statului în exercitarea atribuţiilor sale de control. În aceste condiţii, nu se poate impune presei să ignore concluziile unor acte oficiale ale statului şi să declanşeze investigaţii private. În aceste condiţii, cu atât mai mult cu cât, jurnalul nu a nominalizat vreun membru al echipajului, Curtea a constatat că reclamanţii au acţionat cu bună credinţă în exercitarea obligaţiei lor de a informa publicul cu privire subiectele de interes public. De aceea, Curtea a considerat că sancţionarea lor nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, astfel că art. 10 a fost violat.
| ← Goodwin contra Marea Britanie - Sursa jurnalistică Rolul în... | Rekvényi contra Ungaria - Politist Cariera politica Restrictii → |
|---|
