BOGUMIL contra Portugaliei - Apărare prin asistarea de către un apărător. Pasivitatea instanţei interne în ceea ce priveşte respectarea efectivă şi concretă a drepturilor la apărare: încălcare.

Cauza BOGUMIL împotriva Portugaliei (nr. 35228/03), hotărârea din 7 octombrie 2008

[Secţia a ll-a]

În fapt

În noiembrie 2002, când a sosit pe aeroportul din Lisabona venind de la Rio de Janeiro (Brazilia), cel în cauză a făcut obiectul unei percheziţii din partea autorităţilor vamale, care au găsit mai mulţi săculeţi cu cocaină, ascunşi în încălţăminte. Reclamantul i-a informat că înghiţise un săculeţ suplimentar. El a fost condus la spital şi a făcut obiectul unei intervenţii chirurgicale, în scopul extragerii din organism a săculeţului. Urmărit pentru trafic de droguri, el a fost arestat preventiv. în faza iniţială a procedurii, reclamantul a fost asistat de un avocat stagiar. în ianuarie 2003, având în vedere asprimea pedepsei pe care ar fi primit-o reclamantul, a fost numit din oficiu un nou avocat, considerat a fi mai experimentat. Acesta nu a intervenit în proces decât pentru a cere să fie înlocuit cu trei zile înainte de data procesului. O nouă avocată din oficiu a fost desemnată în aceeaşi zi a şedinţei de judecată; ea a dispus de cinci ore pentru studierea dosarului. în septembrie 2003, tribunalul penal din Lisabona l-a declarat vinovat pe reclamant, pentru acuzaţiile care i se aduseseră, aplicându-i o pedeapsă de patru ani şi zece luni de închisoare precum şi interdicţia de a mai pătrunde pe teritoriul ţării.

În drept

Art. 6 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) - Curtea constată că având în vedere pregătirea cauzei şi conduita avocaţilor numiţi din oficiu, rezultatul vizat de art. 6 alin. (3) nu a fost atins. Fiind vorba cu precădere de avocata desemnată în ziua şedinţei de judecată, intervalul ceva mai mare de cinci ore de care aceasta a dispus pentru pregătirea apărării era în mod evident foarte scurt pentru o cauză gravă, care se putea încheia cu o condamnare grea. Tribunalul penal din Lisabona nu s-a asigurat că acesta era cu adevărat asistat de un apărător numit din oficiu. Tribunalul, după ce l-a desemnat pe avocatul înlocuitor ar fi putut, din proprie iniţiativă, să amâne dezbaterile, ştiind că reclamantul nu beneficiase până atunci de o veritabilă asistenţă juridică. împrejurările prezentei cauze impuneau instanţei interne să nu rămână pasivă şi să asigure respectarea concretă şi efectivă a drepturilor la apărare ale reclamantului. Concluzie: încălcare (unanimitate).

Art. 3 - Cu privire la atingerea adusă integrităţii fizice a reclamantului, prin intervenţia chirurgicală, nu s-a stabilit, în lipsa elementelor, că reclamantul şi-ar fi dat consimţământul pentru intervenţie, nici că, de altfel, ar fi refuzat-o, fiind obligat să o suporte. Decizia de a efectua această intervenţie a fost luată de personalul medical. Ea a decurs dintr-o necesitate terapeutică, întrucât reclamantul risca să moară în urma intoxicării, iar nu din voinţa de a aduna elemente de probă, reclamantul fiind condamnat pe baza mai multor alte elemente de probă. Era vorba despre o intervenţie simplă, iar cel în cauză, împotriva căruia nu a fost necesară în niciun moment utilizarea forţei, a beneficiat de o supraveghere constantă şi de o îngrijire medicală adecvată. Cu privire la efectele intervenţiei asupra sănătăţii reclamantului, nu s-a stabilit, având în vedere elementele din dosar, că tulburările de care cel în cauză afirmă că suferă din acel moment sunt legate de această operaţie.

Concluzie: neîncălcare (unanimitate).

Art. 8 - Ingerinţa în exerciţiul dreptului la respectarea vieţii private a reclamantului era prevăzută de lege şi viza, în primul rând, „protecţia sănătăţii". De altfel, a fost păstrat un just echilibru între interesul public, constând în protejarea sănătăţii, şi dreptul reclamantului la protecţia integrităţii sale fizice şi morale.

Concluzie: neîncălcare (unanimitate).

Art. 41 - 3.000 euro pentru prejudiciul moral.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre BOGUMIL contra Portugaliei - Apărare prin asistarea de către un apărător. Pasivitatea instanţei interne în ceea ce priveşte respectarea efectivă şi concretă a drepturilor la apărare: încălcare.