KHUZHIN contra Rusiei - Viaţă privată. Fotografiile unui acuzat în cadrul unei proceduri penale transmise presei şi televiziunii fără consimţământul său: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza KHUZHIN şi alţii împotriva Rusiei (nr. 13470/02), hotărârea din 23 octombrie 2008
[Secţia I]
În fapt
Reclamanţii sunt trei fraţi. Ei au fost arestaţi în 1999 şi acuzaţi ulterior de răpirea şi torturarea unui vagabond pe care l-au supus la muncă forţată în schimbul unei plăţi derizorii. Cu câteva zile înainte de procesul lor, un canal naţional de televiziune a difuzat o emisiune în timpul căreia trei procurori au discutat în detaliu cazul reclamanţilor. Unul dintre oficiali s-a referit la ei ca fiind „criminali înrăiţi" şi a afirmat că infracţiunea pe care au comis-o era caracterizată de „cruzime şi brutalitate fără sens". în timpul emisiunii, fotografiile alb-negru din paşapoartele reclamanţilor au fost arătate pe tot ecranul. De asemenea, un ziar local a publicat un articol despre caz. Ulterior, fraţii au depus câteva plângeri cu privire la modul de tratare a cazului lor de către presă, dar fără succes. Procuratura i-a informat că, potrivit legii interne, avea dreptul de a face publice materialele din dosarul lor. în cele din urmă, fraţii au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la închisoare.
În drept
Primul reclamant a invocat faptul că poliţia i-a luat fotografia din paşaport, aflată la dosarul cauzei, fără consimţământul său, şi i-a dat-o jurnalistului care a folosit-o într-o emisiune televizată. Aceasta constituia o ingerinţă în dreptul său la respectarea vieţii sale private. Guvernul nu a avansat nicio explicaţie pentru această ingerinţă. De vreme ce o fotografie publicată în contextul reportajului despre procedurile penale aflate în curs nu avea în sine nicio valoare ca informaţie, trebuiau să existe motive imperative care să justifice ingerinţa în dreptul reclamanţilor la respectarea vieţii lor private. Presupunând chiar că a existat un temei legal pentru aprobarea accesului presei la actele dosarului, în cauza de faţă Curtea nu a văzut niciun scop legitim pentru ingerinţa în chestiune. Aflat în custodie la acel moment, primul reclamant nu era un fugar, iar expunerea fotografiei sale nu era necesară pentru obţinerea ajutorului publicului în vederea stabilirii locului în care se află. Nu se putea spune nici că urmărea îmbunătăţirea caracterului public al procedurilor judiciare deoarece la momentul înregistrării şi cel al primei difuzări a emisiunii, procesul încă nu începuse. în consecinţă, în circumstanţele cauzei transmiterea fotografiei primului reclamant presei nu a urmărit niciunul dintre scopurile legitime enumerate în alin. (2) al art. 8.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Curtea a constatat de asemenea încălcări ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1.
| ← SCOPPOLA contra Italiei - Nulla poena sine lege. Incidenţa... | HAAS contra Elveţiei - Refuzul de a acorda medicamentele... → |
|---|
