TALIADOROU şi STYLIANOU contra Ciprului - Viaţă privată şi de familie. Absenţa explicaţiei adecvate a Curţii Supreme în justificarea deciziei de revenire asupra acordării de despăgubiri.
| Comentarii |
|
Cauzele TALIADOROU şi STYLIANOU împotriva Ciprului (nr. 39627/05 şi 39631/05) şi KYRIAKIDES împotriva Ciprului (nr. 39508/05), hotărârile din 16 octombrie 2008 [Secţia I]
În fapt
în 1992, reclamanţii, ofiţeri în forţele de poliţie cipriote au fost trimişi în judecată pentru presupusa lor implicare în aplicarea de rele tratamente şi torturarea unor suspecţi. Cu toate acestea, acuzarea a eşuat în a construi cazul şi au fost achitaţi. Ulterior a fost numită o comisie independentă de investigaţie pentru a examina mai departe acuzaţiile. Comisia a stabilit că dl. Taliadorou şi dl. Stylianou au torturat anumiţi suspecţi şi că, în calitate de ofiţer comandant, dl. Kyriakides era vinovat de neglijenţă. Pe baza constatărilor comisiei, reclamanţii au fost concediaţi din poliţie în 1996 printr-o decizie difuzată pe scară largă de presa naţională. Reclamanţii au contestat legalitatea acelei decizii în faţa Curţii Supreme, care a constatat încălcarea drepturilor lor constituţionale prin încălcarea principiului non bis in idem şi a prezumţiei de nevinovăţie, precum şi faptul că ei au fost efectiv concediaţi fără a beneficia de un proces sau de proceduri disciplinare. După reinstalarea lor în fostele posturi în decembrie 1997, reclamanţii au introdus o acţiune în despăgubiri susţinând că decizia de concediere a adus atingere atât reputaţiei cât şi integrităţii lor psihice şi morale. Deşi iniţial au obţinut câştig de cauză, Curtea Supremă a desfiinţat în recurs hotărârea, constatând că „prejudiciul moral nu constituia o consecinţă directă a actului administrativ anulat".
În drept
Art. 8 - Cererea reclamanţilor privea protecţia integrităţii lor psihice şi morale şi a reputaţiei şi se încadra în scopul acestei prevederi. Cauza a fost cel mai bine analizată ca privind obligaţiile pozitive ale statului de a garanta efectiv respectarea vieţii private de către autorităţile legislative, executive şi judiciare. Prima instanţă a constatat că acea vătămare semnificativă, cu grave consecinţe asupra reputaţiei, a fost cauzată integrităţii morale şi psihice a reclamanţilor prin concedierea lor. Deşi Curtea Supremă nu a desfiinţat acea constatare, a observat că daunele morale solicitate de reclamanţi nu rezultau din decizia de concediere şi astfel nu se încadrau în prevederea din dreptul intern în temeiul căreia fusese făcută cererea. Nu a fost dat niciun argument pentru acea concluzie. în consecinţă, de ce vreme rolul Curţii nu era acela de a interpreta dispoziţiile constituţionale în temeiul cărora reclamanţii au cerut despăgubiri pentru vătămarea integrităţii şi reputaţiei lor, Curtea a constatat că instanţa supremă a eşuat în oferirea unei explicaţii pentru revenirea asupra daunelor morale acordate şi a notat că absenţa unei evaluări cuprinzătoare a modului în care au fost afectate
drepturile reclamanţilor prevăzute de art. 8 nu a fost în concordanţă cu o marjă acceptabilă de apreciere. Prin urmare au fost încălcate obligaţiile procedurale ale statului.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 6 alin. (2) (cauza Taliadorou & Stylianou) - Curtea Supremă nu a dat niciun indiciu expres sau implicit din care să rezulte că ar pune la îndoială nevinovăţia sau măsura achitării reclamanţilor. Deşi a revenit asupra daunelor morale acordate de prima instanţă, ea nu şi-a întemeiat decizia pe existenţa vreunei suspiciuni referitoare la nevinovăţia reclamanţilor cu privire la faptele pentru care au fost achitaţi, ci doar pe problema cauzalităţii.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 5.000 euro acordaţi d-lui Kyriakides pentru prejudiciul moral. Dl. Taliadorou şi dl. Stylianou nu au solicitat despăgubiri.
| ← HAAS contra Elveţiei - Refuzul de a acorda medicamentele... | GUZEL ERDAGOZ contra Turciei - Viaţă privată şi de familie.... → |
|---|
