Drept de creaţă. Certitudinea creanţei. Noţiunea de bun.
CEDO, secţia I, hotărârea Buffalo SRL contra Italia, 3 iulie 2003, 38746/97
art. 1 din Protocolul nr. 1 protejează orice creanţă certă cu privire la existenţa sa, indiferent dacă creanţe nu este certă ca şi întindere.
Societatea reclamantă a avut, începând cu 1985, de recuperat de la stat sume importante de bani reprezentând rambursări de taxe şi impozite. Deşi sumele erau de ordinul zecilor de mii de euro, statul le-a rambursat cu întârzieri cuprinse între 7 şi 13 ani, plătind dobânzi pentru întârziere. Ca urmare a întârzierii în plata acestor sume, societatea a intrat în faliment, într-un final vânzându-şi o parte din creanţe unei societăţi de factoring. Pentru o altă parte, societatea a fost obligată de necesităţile financiare să accepte o plată constând în titluri de stat pentru 80% din datorie şi în bani pentru restul de 20%. Pe toată această perioadă, societatea a fost obligată să plătească impozit pe dobânzile la sumele datorate de către stat, chiar dacă încă nu încasase sumele respective.
Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat că art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil. În fapt, chiar dacă cuantumul exact al sumelor de bani datorate era necunoscut până la data plăţii lor, este cert că societatea avea unele creanţe în contra statului care pot fi considerate „bunuri” în sensul Convenţiei, indiferent dacă creanţele nu erau certe ca şi întindere. În consecinţă, reclamanta era titulară a unui drept patrimonial în dreptul italian, drept care este protejat prin prima frază a art. 1 din Protocolul nr. 1. De aceea, întârzierile uriaşe în plata creanţelor de către stat poate ridica probleme legate de încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei. Curtea a admis că anumite constrângeri bugetare, precum şi necesitatea luptei contra evaziunii fiscale pot justifica întârzierea în plata acestor sume de bani, însă reţine faptul că, în speţă, întârzierile au fost imense şi priveau sume importante. Chiar dacă sumele au fost actualizate cu o dobândă la nivelul ratei inflaţiei, aceasta nu poate să acopere prejudiciul produs prin lipsirea societăţii de disponibilităţile sale băneşti, cu atât mai mult cu cât dobânda nu s-a capitalizat. De aceea, există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Buffalo SRL contra Italiei - Drept de creaţă. Certitudinea creanţei. Noţiunea de bun.
