Speranţă legitimă de a obţine un bun. Bun naţionalizat.
CEDO, secţia II, hotărârea Popovici şi Dumitrescu contra România, 4 martie 2003, 31549/96
În sensul Convenţiei, prin noţiunea de „bun” se înţelege numai un bun actual, nu şi unul ipotetic.
Reclamanţii au fost proprietarii unui imobil situat în Braşov. În 1946, statul a rechiziţionat o cameră din imobil, iar ulterior a rechiziţionat întreg imobilul. La ora actuală, în imobil este unul dintre sediile SRI. Reclamanţii au introdus o acţiune în revendicare contra statului, cerând să se constate preluarea fără titlu a bunului, acţiune respinsă de către instanţa de recurs pe motiv că instanţele nu se pot pronunţa asupra unor astfel de acţiuni, soluţionarea fiind de competenţa legiuitorului. Ulterior, reclamanţii au introdus o nouă acţiune în revendicare respinsă de instanţa de recurs. Reclamanţii au solicitat restituirea în natură a bunului în baza Legii nr. 112/1995, iar comisia de aplicare a legii a admis cererea lor. Recursul SRI contra deciziei administrative a fost admis de instanţa de recurs.
1. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Accesul la justiţie. În raport de accesul liber la justiţie, Curtea a constatat că prezenta afacere nu se distinge prin nimic de afacerea Brumărescu şi, în consecinţă, a constatat o violare a art. 6 cu privire la aceste aspecte, cât timp instanţele au refuzat să judece fondul unei acţiuni civile.
2. Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia acesta nu garantează dreptul de a dobândi un bun, ci numai proprietatea deja dobândită. În sensul Convenţiei, prin noţiunea de „bun” se înţelege numai un bun actual, nu şi unul ipotetic. Or, reclamanţii nu au reuşit să probeze un drept de proprietate actual asupra bunului atâta timp cât acţiunile lor în revendicare au fost respinse. Situaţia diferă faţă de cea din afacerea Brumărescu, pentru că în acest din urmă caz reclamantul obţinuse printr-o hotărâre irevocabilă recunoaşterea unui drept de proprietate, ceea ce nu este cazul în speţă. De aceea, nu există un „bun” în sensul Convenţiei, iar art. 1 din Protocolul nr. 1 nu a fost violat.
A se vedea şi hotărârea Marii Camere în aceiaşi cauză
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Popovici şi Dumitrescu contra României - Speranţă legitimă de a obţine un bun. Bun naţionalizat.
