BURGHARTZ contra ELVEŢIEI - Imposibilitatea pentru un soţ de a preceda patronimul soţiei sale, nume de familie, de al său propriu
| Comentarii |
|
890. - Susanna Burghartz are naţionalităţile elveţiană şi germană şi Albert Schnyder este cetăţean elveţian. Ei se căsătoresc în 1984 în Republica Federală Germania. Conform dreptului din această ţară, soţia ia numele de „Burghartz", ales ca nume de familie, şi soţul pe cel de „Shnyder Burghartz". întrucât starea civilă elveţiană a înregistrat „Schnyder" ca patronim comun soţilor, ei solicită autorizaţia de a înlocui cu numele de „Burghartz" pentru familie şi de „Schnyder Burghartz“ pentru soţ. La 6 noiembrie 1984, guvernul cantonului Bâle-Campagne îi refuză.
La 26 octombrie 1988, cei interesaţi reînnoiesc cererea către departamentul de justiţie al cantonului Bâle-Ville, în urma modificării Codului civil în ce priveşte efectele căsătoriei, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1988. Ei se văd din nou respinşi la 12 decembrie 1988. La 8 iunie 1989, Tribunalul federal acceptă recursul lor, întrucât ei se plâng că nu au fost autorizaţi să folosească „ Burghartz“ ca nume de familie, dar respinge autorizarea pentru soţ de a purta numele de „Schnyder Burghartz" subliniind că în practică acesta îl poate folosi pentru uz privat.
891. - în cererea lor, din 26 ianuarie 1990, către Comisie, dl şi dna Burghartz invocă art. 8 şi 14 din Convenţie; ei reproşează autorităţilor că au refuzat primului dreptul de a pune înaintea numelui de familie propriul său nume, în timp ce dreptul elveţian acordă această posibilitate soţiilor care au ales ca nume de familie pe cel al soţului.1
• Hotărârea din 22 februarie 1994 (Cameră) (seria A nr. 280-B)
892. - Guvernul ridică două excepţii preliminare.
în primul rând, el contesta petiţionarei calitatea de victimă în sensul art. 25 al Convenţiei; nimeni altcineva în afară de dl Burghartz nu era lezat prin respingerea cererii sale, aici singura în cauză, soţia sa obţinând satisfacţie în faţa Tribunalului federal care i-a permis să-şi păstreze numele de fată. Curtea aminteşte că acest caz îşi are originea într-un demers comun al soţilor Burghartz care cer schimbarea simultană a numelui de familie comun şi a numelui soţului. Ţinând cont de noţiunea de familie, care este pe primul plan în sistemul Convenţiei, ea consideră că dna Burghartz se poate pretinde victimă, cel puţin indirect, a deciziilor incriminate. în consecinţă, Curtea respinge excepţia (unanimitate).
în al doilea rând, guvernul denunţă absenţa epuizării căilor de recurs intern. Conform Curţii, nu se poate reproşa celor interesaţi că şi-au întemeiat recursul numai pe dreptul intern, din moment ce argumentele lor, în esenţă, coincideau cu cele cu care au sesizat Comisia. în ce priveşte recursul de drept public, caracterul său subsidiar îl împiedica de a fi în speţă un remediu adecvat a cărui epuizare art. 26 din Convenţie ar fi cerut-o, de asemenea. Curtea înlătură deci şi această excepţie (unanimitate).
893. - Guvernul contesta aplicabilitatea art. 8 şi 14. De la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 7, la 1 noiembrie 1988, articolul său 5, privind egalitatea în drepturi şi responsabilităţile cu caracter civil între soţi, ar determina singur, în calitate de lex specialis, egalitatea acestora în alegerea numelui lor.
Curtea subliniază că, în virtutea art. 7 al Protocolului nr. 7, art. 5 se analizează ca o clauză adiţională la Convenţie şi în special la art. 8 şi art. 60. în consecinţă, el nu se va substitui art. 8 şi njci nu-i va reduce valoarea. Ea notează că art. 8 nu conţine dispoziţii explicite în materie de nume, contrar altor instrumente internaţionale. în calitate de mijloc de identificare personală şi de apartenenţă la o familie, numele unei persoane nu priveşte mai puţin viaţa privată şi de familie a acesteia. Că statul şi societatea au interes să îi reglementeze utilizarea nu înseamnă un obstacol, căci aceste aspecte de drept public sunt compatibile cu viaţa privată, concepută ca încorporând, într-o anumită măsură, dreptul pentru individ de a face şi dezvolta relaţii cu semenii săi, inclusiv în domeniul profesional sau comercial.
în această împrejurare, conservarea de către petiţionar a numelui de familie sub care, după spusele lui, este cunoscut în mediile academice, poate influenţa cariera sa într-un fel care nu trebuie neglijat. Art. 8 este deci aplicabil (6 voturi pentru, 3 împotrivă).
894. - în sprijinul sistemului incriminat, guvernul invoca, în primul rând, grija legiuitorului elveţian de a exprima unitatea familiei prin aceea a numelui. Argumentul nu convinge Curtea, întrucât adăugarea de către soţ a patronimului său la numele comun, împrumutat de la soţia sa, nu ar reflecta, într-o măsură mai mică, unitatea familiei decât soluţia inversă, admisă de Codul civil.
Apoi, nu s-ar putea vorbi aici, conform Curţii, de o tradiţie veritabilă: introducerea, în folosul soţiilor, a dreptului pe care petiţionarul îl solicită, începe doar în 1984. De altfel, Convenţia trebuie interpretată în lumina condiţiilor de astăzi şi, în special, a importanţei acordate principiului nediscrimi-nării.
Nimic nu mai diferenţiază alegerea, de către cei doi soţi, a unuia din patronimele lor, de preferinţă a celuilalt, ca nume de familie. Contrar afirmaţiilor guvernului, el nu este mai argumentat în actul de susţinere al soţului decât în cel al soţiei. Deci, nu se justifica să i se dea consecinţe deosebite în funcţie de caz.
în ce priveşte alte tipuri de nume, cum ar fi numele compus sau orice altă formă particulară, Tribunalul federal el însuşi le-a separat de numele de familie legal, singurul care poate figura în documentele oficiale ale unei persoane. Ele deci nu pot trece ca echivalente ale acestuia.
în rezumat, diferenţa de tratament în litigiu este lipsită de o justificare obiectivă şi raţională şi, ca urmare, neagă art. 14 combinat cu art. 8 (5 voturi pentru, 4 împotrivă).
895. - Având în vedere această concluzie, Curtea nu consideră necesar să cerceteze dacă a fost încălcat şi art. 8 luat singur (unanimitate).
896. - în virtutea art. 50, petiţionarii reclamau 31.000 franci elveţieni pentru cheltuieli de reprezentare în faţa autorităţilor naţionale şi apoi a celor de la Strasbourg. Curtea le acordă 20.000 franci elveţieni (unanimitate).
| ← GASKIN contra REGATULUI UNIT - Refuz de a da acces deplin la... | STJERNA contra FINLANDEI - Refuz de a permite o schimbare de... → |
|---|
