STJERNA contra FINLANDEI - Refuz de a permite o schimbare de patronim
| Comentarii |
|
898. - Cetăţean finlandez, născut în 1936 şi domiciliat la Helsinki, dl Stjerna este inspector de vamă.
în 1989, el cere Prefecturii din Uusimaa autorizarea de a schimba numele său patronimic „Stjerna“ în Tavaststjerna", nume purtat de strămoşii săi. După un aviz negativ al comitetului consultativ asupra numelor, Prefectura respinge cererea petiţionarului la 12 februarie 1990, în virtutea art. 10 § 2 al legii din 1985 asupra patronimelor. Ea nu este convinsă că numele propus a fost purtat constant de către strămoşii celui interesat, întrucât primul care a purtat numele său actual este născut în afara căsătoriei; de altfel, numele propus a fost utilizat de strămoşi foarte îndepărtaţi în timp (secolul al XVIII-lea).
La 14 noiembrie 1990, Curtea Supremă Administrativă confirmă decizia Prefecturii.
899. - în cererea sa din 11 martie 1991 către Comisie, dl Stjerna pretinde că refuzul de a-l autoriza să-şi schimbe patronimul în Tavaststjerna încalcă art. 8 al Convenţiei şi art. 14 combinat cu art. 8.1
• Hotărârea din 25 noiembrie 1994 (Cameră) (seria A nr. 299-B)
900. - Curtea examinează cazul mai întâi prin prisma art. 8 luat singur.
în calitate de mijloc de identificare personală şi de legătură cu o familie,
numele unei persoane priveşte viaţa privată şi de familie a acesteia. Că există un interes public în a reglementa folosirea lui nu schimbă situaţia cu nimic. Obiectul reclamaţiei aparţine deci de art. 8, care se aplică (unanimitate).
901. - Refuzul autorităţilor finlandeze de a-l autoriza pe dl Stjerna să adopte un nou patronim specific nu ar trece, pentru Curte, în mod necesar, ca un amestec în exercitarea dreptului la respect pentru viaţa privată, cum ar fi fost, spre exemplu, obligaţia de a schimba patronimul. Art. 8 poate totuşi duce la o creştere a obligaţiilor pozitive, inerente unui „respect11 efectiv al vieţii private.
în ciuda unei folosiri din ce în ce mai răspândite a numerelor personale de identitate în Finlanda şi în alte state contractante, numele păstrează un rol determinant pentru identificările de acest gen. Chiar dacă pot exista motive adevărate, care să-l facă pe individ să dorescă să-şi schimbe numele, în interesul public se pot justifica unele restricţii legale la asemenea posibilităţi. Nu există deloc puncte de convergenţă între sistemele naţionale, în ce priveşte condiţiile în care se poate efectua legal schimbarea numelui. Din aceasta se poate deduce deci că statele contractante se bucură de o marjă largă de apreciere în acest domeniu.
în ce priveşte exemplele de neplăceri de care se plânge petiţionarul, nu s-a demonstrat că pretinsele dificultăţi de ortografie şi de pronunţare a numelui pot fi foarte dese sau mai importante decât cele întâmpinate astăzi de un foarte mare număr de persoane în Europa. Orice ar fi, autorităţile finlandeze sunt, în principiu, mai bine plasate pentru a aprecia nivelul de neplăcere şi nu a fost avansat nici un motiv suficient de convingător pentru a duce Curtea la o altă concluzie decât ele. în sfârşit, cu toate că numele actual al petiţionarului a putut să-i aducă o poreclă, acolo nu este vorba de o caracteristică specifică numelui său pentru că numeroase patronime se pretează la deformări. Sursele de neplăcere denunţate nu sunt deci suficiente pentru a pune problema unei lipse de respect a vieţii private prin prisma paragrafului 1.
Cât priveşte ataşamentul susţinut de cel interesat pentru numele luat în considerare, ultimul strămoş, care a purtat acest nume, este mort de atâta timp încât nu se poate acorda o mare greutate acestor legături în scopurile art. 8.
De altfel, petiţionarul dispunea de numeroase posibilităţi de a lua un alt nume decât cel luat în considerare.
în aceste condiţii, refuzul în cauză nu poate fi analizat ca o lipsă de respect a vieţii private. Deci nu a existat o violare a art. 8 (unanimitate).
902. - Curtea abordează apoi cazul prin prisma art. 14 combinat cu art. 8. Referirile în deciziile în cauză la circumstanţa că unul din strămoşii dlui Stjema era născut în afara căsătoriei nu pare să fi avut influenţă asupra respingerii atacate. Cererea pare că a fost mai degrabă înlăturată pentru că numele luat în considerare nu a fost folosit constant în familia celui interesat. Justificarea avansată de guvern pare obiectivă şi raţională. în consecinţă, nu a existat o violare a art. 14 combinat cu art. 8 (unanimitate).
| ← BURGHARTZ contra ELVEŢIEI - Imposibilitatea pentru un soţ de a... | Perkins şi R. contra Regatul Unit şi Beck, Copp şi Bazeley... → |
|---|
