LEANDER contra SUEDIEI - Folosire de informaţii consemnate într-un registru secret al poliţiei pentru a evalua aptitudinile unui candidat la un post important pentru securitatea naţională
| Comentarii |
|
875. - în august 1979, muzeul naval clin Karlskrona, în sudul Suediei, intenţionează să-l angajeze pe dl Torsten Leander, dulgher. O parte din clădirile muzeului fiind situate într-o bază navală alăturată, numirea pe post trebuie să fie precedată de o anchetă de securitate („un control de personal"), care presupune consultarea unor informaţii consemnate într-un registru secret ţinut de Siguranţă. Nominalizarea este refuzată, fără ca cel interesat să fi putut lua cunoştinţă de informaţiile din registru comunicate Marinei şi să formuleze observaţii. Dl Leander se plânge guvernului, cerând anularea aprecierii conform căreia el este „periculos pentru securitate", o declaraţie despre aptitudinea sa pentru angajare, acces la informaţiile consemnate în legătură cu el şi posibilitatea de a le comenta. Guvernul respinge toate reclamaţiile.
876. - în cererea sa, din 2 noiembrie 1980, către Comisie, dl Leander se pretinde o victimă a violărilor art. 6, 8, 10 şi 13 ale Convenţiei
• Hotărârea din 26 martie 1987 (Cameră) (seria A nr. 116)
877. - Curtea se pronunţă mai întâi asupra reclamaţiei în baza art. 8. Registrul secret al poliţiei includea, fără posibilitate de contestare, date relative la viaţa privată a dlui Leander. Memorizarea pe calculator şi comunicarea lor, împreună cu refuzul de a acorda celui interesat posibilitatea de a le combate, aduceau atingere dreptului său la respect pentru viaţa sa privată.
Era amestecul justificat? Sistemul suedez de control al personalului, urmărind clar un ţel legitim - protecţia securităţii naţionale -, se punea problema, mai ales, de a şti dacă amestecul era prevăzut prin lege şi necesar într-o societate democratică.
La primul punct, Curtea observă că amestecul avea o bază solidă în dreptul intern: ordonanţa asupra controlului personalului, publicată în Jurnalul Oficial şi accesibil celui interesat. în contextul deosebit al unor controale secrete ale personalului destinat unor sectoare legate de securitatea naţională, nevoia de prevenire nu va fi aceeaşi ca în numeroase alte domenii. Totuşi, într-un sistem care se aplică tuturor cetăţenilor, legea trebuie să folosească termeni destul de clari pentru a le arăta, într-un mod potrivit, în ce împrejurări şi în ce condiţii ea abilitează puterea publică să-şi permită un asemenea amestec secret, şi virtual periculos, în viaţa lor privată. Ţinând cont de diverse limite impuse înregistrării de informaţii, îndeosebi interzicerea oricărei menţiuni bazate pe simpla opinie politică şi de dispoziţii explicite şi amănunţite asupra modalităţilor procedurii de control a personalului, Curtea consideră că dreptul suedez îndeplineşte cerinţa de previzibilitate.
în ce priveşte necesitatea, ea admite că Suedia dispunea de o marjă de apreciere de o mare amploare, întrucât statele contractante au incontestabil nevoie de un sistem permanent de evaluare a aptitudinii candidatului la posturi importante din punct de vedere al securităţii naţionale. în plus, trebuie să te convingi de existenţa unor garanţii adecvate şi suficiente contra abuzurilor. Sistemul suedez este destinat să reducă la minimum, la strictul necesar, efectele procedurii de control al personalului şi, în afară de controalele făcute de către guvern, revine Parlamentului şi unei instituţii independente obligaţia să vegheze la bunul mers al sistemului. Curtea acordă o mare importanţă, pe de o parte, prezenţei unor deputaţi în Consiliul Naţional al Poliţiei, care autorizează transmiterea de informaţii Marinei şi, pe de altă parte, supravegherii pe care o exercită Cancelarul justiţiei şi mediatorul parlamentar precum şi comisia parlamentară a justiţiei. Aceste garanţii îndeplinesc, astfel, cerinţele art. 8 § 2. Pornind de la aceasta, nu a existat o violare a art. 8 (unanimitate).
878. - Conform dlui Leander, faptele denunţate în temeiul art. 8 încălcau, de asemenea, art. 10. Curtea respinge teza sa (unanimitate). Ea consideră că petiţionarul nu a suferit nici o atingere în libertatea sa de exprimare a unor opinii. Ordonanţa asupra controlului personalului urmăreşte ca titularii unor posturi importante pentru securitatea naţională să aibă calificările personale necesare şi, ca atare, dreptul de acces la funcţia publică, neprotejat prin Convenţie, se află în centrul problemei supuse Curţii. Cel interesat nu a suferit, cu atât mai mult, o atingere la libertatea de a primi informaţii, căci art. 10 nu acordă individului dreptul de acces la registrul unde figurează informaţii asupra propriei situaţii şi nici nu obligă guvernul să i le comunice.
879. - Rămânea afirmaţia de violare a art. 13. în contextul deosebit al cazului, un „recurs efectiv“ trebuie înţeles ca un recurs cât se poate de efectiv, având în vedere limitele inerente oricărui sistem de supraveghere secretă, destinat să protejeze securitatea naţională. în plus, notează Curtea, chiar dacă nici un recurs nu îndeplineşte, numai prin el, cerinţele art. 13, ansamblul recursurilor prevăzute prin dreptul intern poate să le satisfacă. Dl Leander putea adresa plângeri mediatorului parlamentar sau Cancelarului justiţiei, care trebuie să fie socotiţi ca independenţi de guvern; cu toate că nici unul dintre ei nu are puterea de a da o decizie juridică obligatorie, avizele lor sunt de obicei urmate în practică. Exista şi recursul la guvern, pe care dl Leander l-a folosit, dar în van. Chiar dacă, luat izolat, acesta din urmă nu era apreciat ca suficient, Curtea consideră că ansamblul recursurilor disponibile răspundea condiţiilor art. 13 (4 voturi pentru, 3 împotrivă).
| ← Beldjoudi contra Franței - Măsură de expulzare împotriva... | GASKIN contra REGATULUI UNIT - Refuz de a da acces deplin la... → |
|---|
