MOUSTAQUIM contra BELGIEI - Măsură de expulzare împotriva unui marocan venit de foarte tânăr în ţară şi care îl separă de cei apropiaţi
| Comentarii |
|
856. - Născut în Maroc în 1963, dl Abderrahman Moustaquim vine în Belgia nu mai târziu de iulie 1965. Părinţii lui şi cei şapte fraţi şi surori trăiesc în această ţară.
La 9 noiembrie 1982, Curtea de Apel din Liege îl declară vinovat de douăzeci şi două de infracţiuni comise în perioada februarie-decembrie 1980, în timp ce era minor, din punct de vedere penal şi îi dă pedepse cu închisoarea, care totalizează douăzeci şi şase de luni. Este vorba de o parte din faptele reproşate incriminatului şi pe care, jurisdicţiile pentru tineret şi apoi Tribunalul corecţional din Liege, le judecaseră înainte.
0 hotărâre regală din 28 februarie 1984 ordonă expulzarea celui în cauză din Belgia, pe motiv că el constituie un pericol real pentru societate şi că a adus atingeri grave ordinii publice. La 22 iunie 1984 şi, respectiv, la 16 octombrie 1985, Consiliul de Stat respinge cererea de suspendare a executării hotărârii, precum şi cererea în anulare a acestuia. Eliberat în aprilie 1984, după optsprezece luni de detenţie, dl Moustaquim este expulzat la sfârşitul lui iunie 1984; el se refugiază la început în Spania, unde i se impune să părăsească ţara, apoi în Grecia şi în Suedia. Totuşi, o hotărâre regală din 14 decembrie 1989 îl autorizează să stea în Belgia o perioadă de probă de doi ani; petiţionarul revine în această ţară la 20 ianuarie 1990.
857. - In cererea sa din 13 mai 1986, către Comisie, dl Moustaquim susţine că expulzarea sa din Belgia încalcă numeroase dispoziţii ale Convenţiei: art. 8, pentru atingerea vieţii sale de familie şi private; art. 14, combinat cu art. 8, pentru discriminare bazată pe naţionalitate; art. 3, pentru tratament inuman şi degradant; art. 6, întrucât Consiliul de Stat nu constituia, în acest caz, un tribunal imparţial; art. 7, deoarece este vorba de o sancţiune pentru fapte care nu erau toate infracţiuni penale în momentul în care au avut loc.
• Hotărârea din 18 februarie 1991 (Cameră) (seria A nr. 193)
858. - Contrar guvernului belgian, Curtea consideră că acest caz nu şi-a pierdut obiectul. Decizia regală din 14 decembrie 1989 nu a făcut altceva decât să suspende decizia de expulzare şi nu a şters consecinţele, pe care dl Moustaquim le-a suferit timp de mai bine de cinci ani.
859. - Petiţionarul trăia în Belgia, unde şedeau şi părinţii lui şi cei şapte fraţi şi surori, şi el nu rupsese legăturile cu ei niciodată. Deci, expulzarea îl îndepărta de ei, cu toate că el a încercat să rămână în contact prin corespondenţă. Pornind de la aceasta, a existat o atingere a dreptului de a se respecta viaţa de familie, garantat de paragraful 1 al art. 8.
860. - Răspundea amestecul exigenţelor paragrafului 2?
Temeiul său legal se afla, fără îndoială, în dispoziţiile legii din 15 decembrie 1980, privind accesul în teritoriu, şederea, stabilirea şi îndepărtarea străinilor.
Amestecul în cauză urmărea un scop pe deplin compatibil cu Convenţia: apărarea ordinii.
Era el necesar într-o societate democratică? Curtea nu subestimează deloc preocuparea statelor contractante de a asigura ordinea publică, în special în ce priveşte dreptul lor de a controla, în virtutea unui principiu de drept internaţional bine stabilit şi fără a prejudicia angajamentele care le revin din tratate, intrarea, şederea şi îndepărtarea celor de altă naţionalitate.
Acţiunile blamabile imputate dlui Moustaquim prezintă numeroase particularităţi. Toate s-au petrecut în adolescenţă. De altfel, numai douăzeci şi şase dintre ele, care se întindeau pe o perioadă destul de scurtă - aproximativ unsprezece luni -, au fost deferite jurisdicţiei corecţionale, iar în apel la Curtea din Liege aceasta l-a lăsat liber în patru cazuri şi l-a condamnat în celelalte douăzeci şi două. O perioadă destul de lungă s-a scurs între ultima infracţiune reţinută în sarcina incriminatului şi hotărârea de expulzare. De altfel, în momentul acela toţi cei apropiaţi de cel în cauză stăteau în ţara de primire, iar unul dintre fraţii mai mari obţinuse naţionalitatea şi i se născuseră încă trei fraţi mai mici. Dl Moustaquim el însuşi venise foarte tânăr în ţara respectivă şi petrecuse acolo în jur de douăzeci de ani lângă ai săi sau nu departe de ei, nu revenise decât de două ori în Maroc, în vacanţe, şi urmase toată şcoala în franceză. De atunci, viaţa sa de familie a fost grav perturbată prin măsura de expulzare, pe care Comisia consultativă a străinilor o judecase ca „inoportună11. A existat o disproporţie între mijlocul folosit şi ţelul legitim urmărit, de unde şi violarea art. 8 (7 voturi pentru, 2 împotrivă).
861. - O asemenea concluzie scuteşte Curtea de a cerceta dacă expulzarea a negat, de asemenea, dreptul petiţionarului de a i se respecta viaţa privată.
862. - Situaţia dlui Moustaquim nu se compară cu aceea a minorilor delincvenţi care posedă naţionalitatea belgiană sau cu cei care au cetăţenia unui alt stat membru al Comunităţii Europene. Primii beneficiază de dreptul de şedere pe teritoriul propriei lor ţări. în ceea ce îi priveşte pe cei din a doua categorie, tratamentul lor preferenţial are o justificare obiectivă şi raţională, Belgia făcând parte, împreună cu statele respective, dintr-o ordine juridică specifică. Deci nu a existat o violare a art. 14 combinat cu art. 8 (unanimitate).
863. - întrucât reclamaţiile privind art. 3 şi 7 nu au fost reluate în faţa ei, Curtea nu consideră necesar să le examineze din oficiu (unanimitate).
864. - Curtea respinge cererea de reparaţii pentru daune materiale (unanimitate) întrucât nu vede o legătură de cauzalitate între violarea art. 8 şi lipsa de beneficii susţinută. în schimb, îi alocă petiţionarului o indemnizaţie de 100.000 franci belgieni pentru daune morale (7 voturi pentru, 2 împotrivă).
Belgia trebuie să ramburseze dlui Moustaquim cheltuielile de judecată şi onorariile avocaţilor în faţa Comisiei consultative a străinilor şi a Consiliului de Stat, adică 90.000 franci belgieni (7 voturi pentru, 2 împotrivă). Pentru cheltuielile de judecată privind instanţele prin care a trecut în faţa organelor Convenţiei, Curtea ţine cont de insuficienţa justificărilor şi pieselor la dosar produse de cel interesat şi nu-i acordă acestuia decât 250.000 franci belgieni, mai puţin 10.730 franci francezi plătiţi de către Consiliul Europei cu titlu de asistenţă judiciară (7 voturi pentru, 2 împotrivă).
| ← BERREHAB contra OLANDEI - Expulzare a unui străin divorţat... | Beldjoudi contra Franței - Măsură de expulzare împotriva... → |
|---|
