GASKIN contra REGATULUI UNIT - Refuz de a da acces deplin la dosarul său unei persoane luate în îngrijire în timpul copilăriei de către serviciile sociale

Comentarii

0

881. - Născut în 1959, dl Graham Gaskin este cetăţean britanic. După decesul mamei sale, primăria din Liverpool îl ia în îngrijire, la 1 septembrie 1970, în virtutea legii din 1948 privind copiii. în ziua majoratului său (18 ani), la 2 decembrie 1977, plasarea se încheie.

în toată această perioadă, cel interesat sade la diverşi părinţi adoptivi. El pretinde că a fost maltratat şi încearcă să afle unde, la cine şi în ce condiţii a trăit, pentru a-şi putea depăşi problemele şi a-şi cunoaşte trecutul.

în 1979, dorind să introducă o acţiune de daune interese pentru neglijenţă împotriva autorităţii locale, cere, în virtutea legii din 1970 privind administrarea justiţiei, să i se comunice note şi dosare întocmite de autoritatea locală în timpul perioadei în care a fost pupil al asistenţei. High Court respinge cererea la 22 februarie 1980, pe motivul naturii confidenţiale şi private a dosarelor întocmite, conform regulamentului din 1955 privind plasarea copiilor. Această decizie este confirmată de Court of Appeal la 27 iunie 1980.
între 1980 şi 1983, diverse comisii ale consiliului municipal din Liverpool adoptă rezoluţii privind accesul la dosarele unor copii asistaţi, din care, o parte sunt atacate în justiţie. în sfârşit, în noiembrie 1983 Consiliul municipal adoptă o nouă rezoluţie care dă dlui Gaskin acces la dosarul său în măsura în care informatorii (persoanele care dau informaţii unui anchetator social, n. t.j vor consimţi. Textul se conformează unei circulare din august 1983, emisă de către Ministerul Sănătăţii şi Securităţii Sociale.

Dosarul în cauză cuprinde 352 documente întocmite de 46 de persoane. La 23 mai 1986, copii a 65 de piese, redactate de 19 persoane care şi-au dat consimţăinântul să se comunice, sunt trimise solicitors-//or celui interesat.

882. - în cererea sa din 17 februarie 1983 către Comisie, dl Gaskin denunţă refuzul de a fi lăsat să consulte întregul lui dosar păstrat de primăria din Liverpool; el vede în aceasta o violare a art. 8 şi 10 ale Convenţiei. El invocă, de asemenea, art. 3 şi 13 ale acesteia şi art. 2 din Protocolul nr. 1J

• Hotărârea din 7 iulie 1989 (plenul Curţii) (seria A nr. 160)

883. - Curtea începe prin a delimita obiectul litigiului. Ea se consideră sesizată numai cu problemele ridicate, în temeiul art. 8 şi 10, în legătură cu procedurile şi deciziile prin care dl Gaskin şi-a văzut refuzat accesul la dosarul său personal, după respingerea cererii prezentate în vederea introducerii unei acţiuni pentru daune interese.

884. - Guvernul britanic susţinea inaplicabilitatea art. 8. Curtea consideră că dosarul se referea la viaţa privată şi de familie a dlui Gaskin într-o asemenea măsură, încât problema accesibilităţii celui interesat intră în domeniul art. 8. Prin această concluzie ea nu exprima nici o opinie asupra chestiunii de a şti dacă drepturile generale de acces la date personale se poate deduce din paragraful 1.

885. - După jurisprudenţa Curţii, art. 8, deşi tinde, în esenţă, să ferească individul de amestecuri arbitrare ale puterilor publice, poate da naştere unei creşteri a obligaţiilor pozitive, inerente unei respectări efective a vieţii de familie. Desigur, dl Gaskin nu denunţă faptul că au fost culese şi înregistrate informaţii în legătură cu el; mai mult chiar, el nu susţine că au fost folosite împotriva sa. în schimb, el protestează împotriva interzicerii de a i se da acces liber la respectivele informaţii. Or, nu s-ar putea spune că Regatul Unit a comis un „amestec" în viaţa privată sau de familie a petiţionarului prin refuzul său de a-1 lăsa, fără nici o restricţie, să consulte dosarul său. în această privinţă, cel interesat se plânge, în esenţă, de inacţiunea statutului. Trebuia deci să se determine dacă acesta din urmă tratase cererile de comunicare de o manieră incompatibilă cu o obligaţie pozitivă rezultată din art. 8.

Conform guvernului, funcţionarea corectă a serviciului de asistenţă pentru copii depinde de informaţiile furnizate de organismele profesionale şi membrii lor etc. Or, s-ar îndepărta colaborarea lor, dacă nu s-ar păstra anonimatul, ceea ce ar dăuna serviciului de asistenţă pentru copii. Nu ar exista nici un refuz global de acces la dosare; informaţiile confidenţiale ar fi accesibile în măsura în care s-ar obţine acordul informatorului. De altfel, acesta era cazul respectiv pentru 65 de documente. Pentru dl Gaskin, totuşi, legea din 1987 privind accesul la dosarele personale precum şi regulamentul său de aplicare din 1989, care nu este valabil pentru datele culese înainte de intrarea sa în vigoare, arată în ce măsură puterile publice britanice vor da de acum încolo informaţii de genul celor pe care el le cere.

886. - Din punctul de vedere al Curţii, persoanele care se găsesc în situaţia petiţionarului au un interes primordial, protejat prin Convenţie, să primească informaţiile de care au nevoie, pentru a cunoaşte şi înţelege copilăria lor şi anii de formare. Un sistem care subordonează accesul la dosare acceptului informatorilor, cum este în Regatul Unit, poate fi, în principiu, considerat ca fiind compatibil cu art. 8. Totuşi, Curtea consideră că trebuie ocrotite, atunci când un informator nu doreşte sau refuză în mod abuziv să-şi dea acordul, interesele oricărei persoane care caută să consulte piesele de la dosar privind viaţa sa privată şi de familie. în asemenea cazuri, principiul proporţionalităţii cere ca un organ independent să ia decizia finală asupra accesului. în lipsa unui asemenea sistem, în speţă, art. 8 a fost încălcat (11 voturi pentru, 6 împotrivă).

887. - Cât priveşte art. 10, el nu obligă guvernul să comunice celui interesat informaţiile despre care este vorba. Prin urmare, dl Gaskin nu a suferit nici o atingere a libertăţii sale de a primi informaţii, aşa cum o protejează art. 10 (unanimitate).

888. - în temeiul art. 50, Curtea respinge cererea (mai mult de 380.000 £) pentru lipsa de beneficiu trecută şi viitoare (unanimitate). în schimb, ea recunoaşte că petiţionarul a putut resimţi o anumită deznădejde şi nelinişte şi îi acordă 5.000 £ cu acest titlu (unanimitate).

în ce priveşte cheltuielile de judecată şi taxe, ea consideră că intră în calcul numai acelea care au fost prezentate pentru procedurile europene. Găsind că suma globală cerută (117.000 £) este nerezonabilă, ea acordă

11.000 £, minus 8.295 FF primiţi cu titlu de asistenţă judiciară (unanimitate).

← LEANDER contra SUEDIEI - Folosire de informaţii consemnate...		BURGHARTZ contra ELVEŢIEI - Imposibilitatea pentru un soţ de a... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

BERREHAB contra OLANDEI - Expulzare a unui străin divorţat când copilul Iui minor este stabilit în ţară MOUSTAQUIM contra BELGIEI - Măsură de expulzare împotriva unui marocan venit de foarte tânăr în ţară şi care îl separă de cei apropiaţi Beldjoudi contra Franței - Măsură de expulzare împotriva unui algerian născut în țara părinților, atunci francezi, și căsătorit cu o franțuzoaică LEANDER contra SUEDIEI - Folosire de informaţii consemnate într-un registru secret al poliţiei pentru a evalua aptitudinile unui candidat la un post important pentru securitatea naţională BURGHARTZ contra ELVEŢIEI - Imposibilitatea pentru un soţ de a preceda patronimul soţiei sale, nume de familie, de al său propriu STJERNA contra FINLANDEI - Refuz de a permite o schimbare de patronim Perkins şi R. contra Regatul Unit şi Beck, Copp şi Bazeley contra Regatul Unit - Dreptul la respectarea vieţii private.