Sander contra Marea Britanie - Juriu Declaratia rasista a unui jurat
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Sander c. Marea Britanie, 9 mai 2000, 34129/96
În aceeaşi manieră ca şi pentru judecător, imparţialitatea subiectivă a juratului trebuie prezumată până la proba contrară.
În cursul procesului penal al reclamantului, de origine asiatică, unul dintre juraţi a adresat instanţei o notă în care pretindea că cel puţin doi alţi juraţi ar fi făcut remarci rasiste la adresa asiaticilor. După ce a discutat cu în camera de consiliu şi a ascultat argumentele părţilor în şedinţă publică, judecătorul le-a amintit juraţilor jurământul pe care l-au depus şi le-a cerut să îşi întrebe conştiinţa în cursul nopţii şi să îi comunice a doua zi dacă se simt incapabili să judece cauza bazându-se exclusiv pe probele ce le sunt prezentate. A doua zi, judecătorul a primit o scrisoare colectivă semnată de toţi juraţii, inclusiv de cel ce scrisese prima scrisoare, prin care respingeau acuzaţiile şi confirmau intenţia lor de a statua în cauză fără prejudecăţi rasiste. Judecătorul a mai primit o scrisoare din partea unui jurat care îi explica contextul în care formulase afirmaţia rasistă, îşi prezenta scuzele şi îl asigura de lipsa oricăror prejudecăţi rasiale în ceea ce îl priveşte. Judecătorul a decis să nu elibereze juriul din funcţie şi să continue judecata, în urma căreia reclamantul a fost condamnat.
Art. 6. Imparţialitatea instanţei. În aceeaşi manieră ca şi pentru judecător, imparţialitatea subiectivă a juratului trebuie prezumată până la proba contrară. În speţă, s-a probat faptul că măcar un jurat a formulat remarci rasiste la adresa asiaticilor, însă aceasta nu constituie prin sine un element de probă al parţilitatăţii subiective, iar cum judecătorul se afla în imposibilitatea de a interoga juraţii cu privire la contextul şi natura remarcilor, nu se poate afirma că instanţa era lipsită de imparţialitate subiectivă. Cu privire la imparţialitatea obiectivă, scrisoarea colectivă nu poate discredita acuzaţiile conţinute în prima scrisoare din mai multe motive: un jurat a admis oricum că a formulat astfel de remarci cu caracter rasist; faptul că acea scrisoare a fost semnată şi de către juratul a expediat prima scrisoare ridică dubii asupra credibilităţii celei de-a doua scrisori, fiind destul de evident că prin semnarea celei de-a doua scrisori a dorit să îşi protejeze credibilitatea între juraţi; este greu de presupus că vreo persoană ar admite că este rasistă, în special în faţa unei instanţe de judecată. În plus, noile instrucţiuni oferite de judecător nu pot fi luate în considerare, câtă vreme un avertisment sau o instrucţiune nu poate schimba peste noapte opinia rasistă a rasistă a unei persoane. În fine, instrucţiunile judecătorului nu au putut disipa teama justificată a reclamantului de a fi judecat după criterii ce ţin de rasa sa, astfel încât Curtea a considerat, cu 4 voturi contra 3, că regula imparţialităţii obiective a fost violată.
| ← Demiray contra Turciei - Risc de deces Obligatiile autoritatilor | Yavuz contra Turciei - Independenta judecatorului Critici de... → |
|---|
