CEDO, secţia II, hotărâreaChamaïev c. Georgia şi Rusia, 12 aprilie 2005, 36378/02
În anumite circumstanţe, atitudinea generală a autorităţilor cu privire la extrădarea unor deţinuţi îi poate îndemna pe aceştia la revoltă.
Reclamanţii au fost arestaţi în Georgia în august 2002, pentru trecerea ilegală a frontierei. Aceştia erau anchetaţi în Federaţia Rusă pentru mai multe infracţiuni, dintre care una era pasibilă de pedeapsa cu moartea. Autorităţile ruse au cerut extrădarea lor. Dreptul penal georgian interzicea extrădarea unei persoane, dacă putea fi supusă unei pedepse capitale în statul solicitant, astfel încât parchetul georgian a cerut garanţii din partea Rusiei. Parchetul a fost asigurat că în Federaţia Rusă reclamanţii nu vor fi condamnaţi la moarte, ţinând cont de moratoriul asupra pedepsei capitale care era în vigoare în Federaţia Rusă şi instrucţiunile date de Curtea supremă instanţelor inferioare de a nu pronunţa o astfel de pedeapsă. Autorităţile georgiene au dispus extrădarea a cinci dintre reclamanţi. Forţele speciale au intervenit pentru a reuşi scoaterea a 11 din deţinuţi din celulele lor, în vederea extrădării a 4 dintre ei, utilizând forţa. Cinci reclamanţi au fost predaţi Rusiei la 4 octombrie 2002, în ciuda indicaţiilor Curţii de a nu proceda, provizoriu, la extrădarea acestora. În Federaţia Rusă, reclamanţii au fost deţinuţi în regim de izolare completă. Curtea a obţinut din partea guvernului rus garanţii în favoarea reclamanţilor şi angajamentul că o delegaţie a Curţii va avea acces la ei, fără oprelişti. Curtea a cerut Rusiei să permită avocaţilor reclamanţilor să îi viziteze pentru a pregăti audienţa în faşa CEDO. Guvernul rus nu a respectat această solicitare şi a contestat validitatea puterii de reprezentare a avocaţilor. Extrădarea celorlalţi reclamanţi a fost anulată de către instanţele georgiene. Doi alţi reclamanţi au fost arestaţi de către autorităţile ruse în februarie 2004 după ce au dispărut la Tbilisi. Curtea a decis să efectueze o misiune de anchetă în Federaţia Rusă şi Georgia, însă doar partea georgiană a fost realizată, ca urmare a opoziţiei autorităţilor ruse.
Excepţia preliminară a Rusiei. Statul rus a invocat imposibilitatea examinării plângerii, cerând anularea procedurii şi contestând sesizarea Curţii de către reclamanţi, din cauza faptului că mandatul acordat reprezentanţilor acestora nu a fost semnat de către reclamanţi. Curtea cunoaşte faptul că mandatul acordat nu a fost semnat de către reclamanţi, însă aceasta se datorează faptului că reprezentanţilor reclamanţilor nu li s-a permis niciodată să intre în contact nu reclamanţii, astfel încât cerinţa semnării actelor nu se putea realiza. De aceea, excepţia se respinge.
Art. 3. Riscurile supunerii la rele tratamente în urma extrădării în Federaţia Rusă. Înainte de a statua asupra cererii de extrădare, autorităţile georgiene au cerut garanţii vizând protecţia reclamanţilor. Autorităţile georgiene au procedat doar la extrădarea reclamanţilor a căror identitate a putut fi stabilită şi care aveau un paşaport rus în momentul arestării lor. Din fotografiile şi rapoartele medicale trimise de către autorităţile ruse nu rezultă că persoanele extrădate ar fi fost supuse vreunui tratament contrar art. 3 în Federaţia Rusă în urma extrădării lor, iar reclamanţii care au reuşit să scrie Curţii nu s-au plâns de acest lucru. E adevărat că mai mulţi dintre ei nu au reuşit să contacteze Curtea ori avocaţii lor, care au invocat existenţa unor violenţe generalizate contra persoanelor de origine cecenă. De aceea, Curtea nu exclude riscul existenţei vreunui astfel tratament, dar nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare pe baza unei simple supoziţii. De aceea, nu există o violare a art. 3 din partea autorităţilor georgiene prin extrădarea celor 5 reclamanţi în Federaţia Rusă. În schimb, în baza unor informaţii care au intrat în posesia Curţii, aceasta a considerat că, dacă Georgia îl va extrăda pe dl. Guelagaiev în Federaţia Rusă va exista o violare a art. 3.
Art. 2. La momentul extrădării reclamanţilor existau suficiente garanţii că aceştia nu vor fi condamnaţi la pedeapsa capitală, astfel încât nu există o violare a art. 2.
Art. 3. Recursul la forţă pentru a scoate din celulă reclamanţii. Reclamanţii s-au opus scoateri lor din celulă, înarmaţi cu brichete şi piese din metal. Recursul la câteva zeci de soldaţi din forţele speciale a putut fi considerată ca fiind necesară pentru asigurarea ordinii. Totuşi, atitudinea generală a autorităţilor georgiene cu privire la extrădarea reclamanţilor i-au putut îndemna pe aceştia la revoltă. Astfel, lor nu li s-a comunicat motivele detenţie lor, motivele scoaterii din celulă, garanţiile primite din partea Rusiei etc. Recursul la forţă în astfel de împrejurări nu poate fi justificat prin comportamentul lor. De aceea, recursul al forţă în astfel de împrejurări poate fi calificat ca fiind un tratament inuman şi există o violare a art. 3 sub acest aspect.
Art. 5 § 1, § 2 şi § 4. Autorităţile georgiene nu le-au comunicat reclamanţilor motivele detenţiei lor şi nu le-au permis accesul la dosarele cauzei. În consecinţă, există o violare a tuturor paragrafelor art. 5 invocate de către aceştia.
Art. 13 raportat la art. 2 şi 3. Cei 5 reclamanţi au fost extrădaţi în octombrie 2002 fără ca avocaţii lor să fie informaţi despre procedura de extrădare şi fără să li permită să atace această decizie. În consecinţă, a existat o violare a art. 13.
Art. 34 (Georgia). După extrădarea lor, reclamanţii au fost ţinuţi într-un regim de izolare completă, fără a li permite reprezentanţilor lor în faţa Curţii să ia contact cu aceştia. Cum autorităţilor georgiene li se ceruseră să nu îi extrădeze pe reclamanţi, iar acestea au dispus extrădarea în ciuda cererii CEDO, conducând reclamanţii în imposibilitate de a mai coresponda cu Curtea, există o violare a dreptului lor de a sesiza Curtea de care este responsabil statul georgian.
Art. 38 şi 34 (Federaţia Rusă). Statul rus nu a permis unei delegaţii a Curţii accesul la reclamanţi şi i-a împiedicat pe aceştia să intre în contact cu avocaţii lor şi să corespondeze cu Curtea. Acesta acte ale Rusiei constituie atât o violare a obligaţiei acesteia de a colabora cu Curtea, cât şi o violare a dreptului reclamanţilor de a sesiza Curtea.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Chamaïev contra Georgia şi Rusia - Extrădare. Revoltă împotriva deciziei de extrădare. Intervenţie în fo
