Deţinut. Tratament medical. Incidenţa art. 3.
CEDO, secţia III, decizia Reggiani Martinelli c. Italia, 16 iunie 2005, 22682/02
Cât timp din actele dosarului că tratamentul medical al reclamantei în penitenciar este de aceeaşi calitate ca şi cel din afara închisorii, nu există nici o violare a art. 3.
Condamnat definitiv în 2001 la 26 ani de închisoare pentru omor, reclamanta este încarcerată din 1997. Cu 5 ani înainte de încarcerarea ei, reclamanta a suportat o operaţie chirurgicală de extirpare a unei tumori la creier şi a fost supusă radio-terapiei o perioadă lungă de timp. În urma acestora, reclamanta a început să sufere de pierderi ocazionale ale sensibilităţii şi ale echilibrului. După încarcerarea sa, aceste simptome s-au agravat. În dreptul intern, suspendarea executării pedepsei presupune ca deţinutul să fie atins de o maladie extrem de gravă a cărei stadiu să presupună că ea nu poate fi tratată în penitenciar. Reclamanta a depus o astfel de cerere, însă a fost respinsă, pe baza unor expertize, care probau absenţa riscului de recidivă a tumorii ori a alterării permanente a stării de sănătate fizică ori mentală a reclamantei. Noi examene medicale au exclus riscul recidivei tumorii, dar au relevat importante alterări la nivelul creierului care conducea la incidente de ordin comportamental şi emoţional. Reclamanta a depus o nouă cerere de executare a pedepsei la domiciliu, care a fost respinsă pe motiv că nu exista vreun risc pentru viaţa acesteia. Suferind din ce în ce mai mult de instabilitate emoţională şi comportamentală, reclamanta a depus o a treia cerere de executare a pedepsei la domiciliu, însă şi aceasta a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu suferea de o infirmitate gravă, care să justifice o astfel de măsură.
Art. 3. Tratament inuman. Patologia de care este atinsă reclamanta, antrenând suferinţe fizice şi psihice este consecinţa unei operaţii care a avut loc înainte de intrarea acesteia în închisoare. Ulterior, aceste suferinţe s-au accentuat, însă starea ei de sănătate nu este datorată încarcerării sale şi nici autorităţilor penitenciare, cât timp evoluţia maladiei este supravegheată atent de către o echipă medicală. Cu privire la oportunitatea menţinerii în stare de detenţie a reclamantei, nici un aviz medical de incompatibilitate a detenţiei cu starea de sănătate a reclamantei nu a fost exprimat, iar instanţele interne au respins cererile acesteia prin hotărâri motivate pe larg şi după ce au audiat experţi medicali. Rezultă din actele dosarului că tratamentul medical al reclamantei în penitenciar este de aceeaşi calitate ca şi cel din afara închisorii, astfel încât nu există nici o violare a art. 3, iar plângerea este în mod vădit nefondată.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Reggiani Martinelli contra Italiei - Deţinut. Tratament medical. Incidenţa art. 3.
