CEDO, secţia IV, hotărârea N. c. Finlanda, 26 iulie 2005, 38885/02
Existenţa unui risc real ca o persoană să fie supusă unor tratamente contrare art. 3 în cazul expulzării sale se verifică în raport de elementele certe ale cauzei, indiferent de credibilitatea istoriei prezentată de reclamant.
Reclamantul a ajuns în Finlanda în 1998 şi a cerut imediat azil politic: el a declarat că a părăsit Republica democratică Congo (RDC) în mai 1997, imediat după ce trupele rebele ale lui Laurent-Désiré Kabila l-au alungat de la putere pe preşedintele Mobutu. În esenţă, el a afirmat că este în pericol de moarte în RDC, întrucât a aparţinut gărzii prezidenţiale. În 2001, direcţia finlandeze de imigrare a ordonat expulzarea imediată a reclamantului, pe motiv că povestea sa nu este credibilă şi nu şi-a putut proba identitatea. În plus, după cunoştinţele direcţiei, doar personalităţile de rang înalt care au abuzat de funcţiile lor riscă persecuţii din partea regimului Kabila. În acelaşi timp, acest regim se arată destul de tolerant cu foştii colaboratori ai lui Mobutu şi un număr de foşti funcţionari s-au întors deja în ţara lor. În 2002, o instanţă a respins recursul reclamantului; instanţa a constata că acesta şi-a schimbat de mai multe ori numele şi, sub unul dintre acestea, a cerut azil în Olanda în 1993 şi a declarat că nu poate fi convinsă de credibilitatea acestuia. În 2003, instanţa supremă a respins recursul reclamantului pe motiv că există dubii serioase cu privire la identitatea sa şi originea sa etnică, ceea ce poate conduce la scăderea credibilităţii istoriei sale, mai ales în ceea ce priveşte perioada scursă între expulzarea sa din Olanda din 1995 şi intrarea sa în Finlanda în 1998. O altă persoană originală din RDC, K. K. a ajuns în Finlanda în 200o şi a cerut azil, afirmând că a fost soldat în RDC şi a fost arestat după asasinarea lui Laurent-Désiré Kabila în 2001. În 2004, instanţa a confirmat refuzul de acordare a unui azil, dar a ordonat direcţiei de imigrare să îi acorde un permis de sejur. Într-o scrisoare adresată CEDO în 2003, K. K. susţine afirmaţiile reclamantului, potrivit cărora acestora a fost în serviciul de securitate al statului major al RDC.
Art. 3. Pentru a determina dacă reclamantul trebuie crezut, doi judecători ai Curţii l-au ascultat pe acesta, soţia sa, pe K. K. şi pe un funcţionar al direcţiei de imigrare. Ţinând cont de impresia generală a celor doi judecători, Curtea a considerat că K. K. este un martor credibil, a cărui declaraţii confirmă cu claritate cele afirmate de către reclamant. Chiar dacă rămâne sceptică cu privire la anumite afirmaţii ale reclamantului, Curtea a considerat că povestea sa este suficient de credibilă şi coerentă. În particular, fără a fi neapărat un militar de rang înalt, acesta poate fi considerat ca aparţinând gărzii prezidenţiale şi ca participând la diverse operaţiuni de identificare şi ameninţare a unor dizidenţi ai regimului Mobutu. Estimând lipsită de credibilitate povestea sa, autorităţile finlandeze nu au exclus totuşi posibilitatea ca reclamantul să fi lucrat în serviciul special din RDC. În plus, acesta nu au putut avea declaraţia lui K. K. şi de aceea au ajuns la o altă concluzie decât Curtea.
În raport de riscul unor tratamente inumane în caz de expulzare, Curtea a constatat că reclamantul a părăsit RDC de opt ani şi că, ţinând cont de intervalul de timp scurs de atunci şi de noua lovitură de stat din 2001, s-ar putea ca actualii conducători ai ţării să fie mai puţin dispuşi la aplicarea de rele tratamente reclamantului. Totuşi, ţinând cont de misiunile îndeplinite de acesta, este posibil ca riscul de tratamente contrare art. 3 să nu vină în principal de la liderii politici ai ţării, ci de la familiile foştilor dizidenţi contra cărora intervenise reclamantul. În aceste condiţii particulare, există motive de a crede că există un risc real şi serios pentru reclamant, cu atât mai mult cu cât autorităţile nu par să împiedice acte de răzbunare privată contra foştilor oficiali ai regimului Mobutu. De aceea, în caz de expulzare a reclamantului există o violare a art. 3.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre N. contra Finlandei - Expulzare. Risc de a fi supus unor tratamente inumane. Criterii de apreciere a risc
