CLEMENO contra Italiei - Viată de familie. Ruperea oricărei legături cu familia naturală a unui copil declarat adoptabil, ca urmare a bănuielilor de abuz sexual din partea membrilor de familie: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza CLEMENO împotriva Italiei (nr. 19537/03), hotărârea din 21 octombrie 2008
[Secţia a ll-a]
în fapt
X, în vârstă de aproximativ 13 ani, a declarat că suferise abuzuri sexuale vreme de şapte ani din partea a şase membri ai familiei sale. A fost dispusă plasarea sa într-un centru de primire. Printr-o scrisoare adresată tribunalului pentru copii, X şi-a mărturisit temerea că verişoara sa Y ar fi fost de asemenea victimă a abuzurilor sexuale şi a violurilor din partea aceloraşi persoane. Tribunalul pentru copii, în urma unei expertize care a arătat în cazul lui Y tulburări emoţionale şi un comportament compatibil cu cel al unui copil ce a suferit abuzuri sexuale, a dispus luarea sa sub ocrotirea serviciilor sociale şi plasarea într-un centru de primire pentru copii. A fost pornită o procedură penală împotriva a şase persoane indicate de X. Tatăl lui Y a fost condamnat
la 13 ani de închisoare, la plata a circa 52.000 euro şi decăzut din drepturile părinteşti. Susţinându-şi soţul, mama lui Y a manifestat legându-se cu lanţuri în faţa centrului de primire în care fusese plasată fiica sa. Aceasta din urmă a fost achitată de Curtea de Apel, împreună cu alţi cinci din cei şase acuzaţi. Recursul în casaţie al parchetului a fost respins.
Tribunalul pentru copii a dispus ruperea legăturilor lui Y cu părinţii şi fratele acesteia, declarând copilul adoptabil. Totodată, a mai respins şi suspendarea procesului, până la soluţionarea definitivă a procedurii penale sau, cel puţin, până la terminarea fazei apelului, l-a decăzut pe cei doi părinţi din drepturile părinteşti şi a dispus plasarea copilului într-o familie de primire. Reclamanţii au formulat apel, în special pentru achitarea definitivă a tatălui lui Y. Cu toate acestea, Curtea de Apel le-a respins recursurile, subliniind totala independenţă a obiectelor celor două proceduri şi din perspectiva interesului superior al copilului. De asemenea, şi recursul în casaţie a fost respins.
Devenind majoră în 2006, Y s-a întors de bună voie în sânul familiei naturale şi a informat grefa Curţii asupra voinţei sale de a adera la cerere.
în drept
Luarea sub ocrotire şi plasamentul lui Y într-un centru de primire, precum şi declararea adoptabilităţii acesteia se analizează într-o ingerinţă în exercitarea dreptului a patru dintre reclamanţi la respectarea vieţii lor familiale. Această ingerinţă era prevăzută de lege, iar măsurile incriminate urmăreau un scop legitim, adică protecţia sănătăţii sau a moralei şi protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor, în măsura în care acestea vizau protecţia securităţii lui Y.
a) Cu privire la îndepărtarea lui Y şi luarea sa sub ocrotire: Tribunalul pentru copii şi-a justificat decizia făcând referire la puternicele prezumţii că copilul ar fi suferit abuzuri sexuale din partea tatălui său, confirmate prin trimiterea în judecată a acestuia, şi întemeindu-se pe expertiza psihologică dispusă din oficiu asupra celor doi fraţi. Apoi, în scopul asigurării unei situaţii familiale stabile, după ce a evaluat, pe de o parte, o a doua expertiză asupra lui Y şi, pe de altă parte, comportamentul părinţilor pe o perioadă de un an şi jumătate, tribunalul a decis să o declare pe minoră adoptabilă. în aceste condiţii, luarea sub ocrotire şi îndepărtarea lui Y pot fi considerate măsuri proporţionate şi necesare într-o societate democratică, pentru protecţia sănătăţii şi a drepturilor copilului. Contextul delictual, în care protagonist era tatăl minorei, putea în mod rezonabil să conducă autorităţile naţionale la a considera că menţinerea lui Y în căminul părintesc îi putea fi dăunătoare.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
b) Cu privire la absenţa contactelor între primii patru reclamanţi, în perioada luării sub ocrotire şi decizia de adoptabilitate: în timpul celor trei faze procesuale care ţinteau la adoptabi I itatea definitivă, nu a fost organizată nicio întâlnire între Y şi familia sa naturală. Prin urmare, autorităţile naţionale nu au depus eforturi suficiente în scopul facilitării contactelor dintre Y şi familia naturală a acesteia şi, în special, cu mama şi fratele acesteia. Mai mult, procedura penală deschisă împotriva tatălui fiind pendinte, instanţele civile au declarat copilul adoptabil. Apoi, după achitarea tatălui, fiind sesizate cu recursuri în opoziţie la declararea adoptabilităţii, aceleaşi instanţe nu au înţeles să revină asupra deciziei lor. Desigur, deciziile prin care părinţilor li se respingeau cererile au fost amplu motivate, întemeindu-se pe mai multe expertize care etalau o situaţie familială dificilă. Cu toate acestea, în pofida întinderii lor, motivele arătate de instanţele interne în justificarea deciziei de adoptabilitate nu erau suficiente în ceea ce priveşte interesul copilului. Mai mult, tribunalul pentru copii şi serviciile sociale nu au aplicat niciun program de apropiere între Y şi familia sa naturală, deşi mama nu a făcut niciodată obiectul unei proceduri penale. în plus, motivele principale care justificau decizia de declarare a lui Y ca adoptabilă au constituit susţinerea mamei pentru tată, precum şi incapacitatea acesteia de a înţelege nevoile cele mai intime ale lui Y. Or, atunci când tribunalul pentru copii a decis să o declare pe Y adoptabilă, procesul penal împotriva tatălui era încă pendinte, iar acesta a fost achitat în cele din urmă. în sfârşit, procesul penal nu pare a fi suficient spre a justifica o rupere totală a relaţiilor mamă-copil şi declararea adoptabilităţii lui Y. Din momentul luării sale sub ocrotire, Y nu a mai putut să întâlnească niciodată vreun membru al familiei sale naturale, nici pe fratele ei, nici pe tată, chiar după achitarea acestuia. Ruperea oricărei legături cu familia naturală a fost totală şi definitivă. Autorităţile naţionale nu au încercat sub niciun chip să ia măsuri apte a menţine relaţiile lui Y, în vârstă de şapte ani la momentul luării sub ocrotire, cu familia acesteia, în special cu mama şi fratele, ori să ajute familia naturală în depăşirea eventualelor dificultăţi în relaţiile cu Y şi în reconstituirea familiei.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 20.000 euro pentru prejudiciu moral (cinci voturi contra două).
| ← GUZEL ERDAGOZ contra Turciei - Viaţă privată şi de familie.... | IORDACHE contra României - Viaţă de familie. Aplicarea... → |
|---|
