MOLNÂR contra Ungariei - Libertatea de întrunire paşnică. Dispersarea unei demonstraţii care nu a fost notificată poliţiei şi care nu era justificată de circumstanţe speciale ce impuneau un răspuns imediat: neîncălcare.
| Comentarii |
|
Cauza MOLNÂR împotriva Ungariei (nr. 10346/05), hotărârea din 7 octombrie 2008 [Secţia a ll-a]
În fapt
În aprilie 2002 au avut loc alegeri legislative în Ungaria, în urma cărora coaliţia guvernamentală a pierdut majoritatea. La 4 mai 2002, Comisia Electorală Naţională a făcut o declaraţie publică în Monitorul Oficial, potrivit căreia rezultatele alegerilor au devenit finale. Două luni mai târziu, pe 4 iulie 2002, mai multe sute de demonstranţi au pornit o serie de proteste împotriva distrugerii regulamentare a voturilor, care a fost programată pentru sfârşitul lunii iulie. Ei au blocat un pod central cu ajutorul maşinilor şi au solicitat renumărarea voturilor. întrucât au cauzat o congestionare semnificativă a traficului şi nu au notificat poliţia anterior manifestaţiei, demonstranţii au fost dispersaţi după mai multe ore. în jurul orei 13, de asemenea fără vreo notificare anterioară, mai mulţi demonstranţi s-au adunat în faţa clădirii parlamentului solicitând renumărarea voturilor. Reclamantul s-a alăturat demonstraţiei în jurul orei 19. Până la acel moment, poliţia închisese deja circulaţia în zonă. Cu toate acestea, aproximativ la ora 21, când situaţia traficului devenise imposibil de gestionat, poliţia a împrăştiat demonstranţii fără a recurge la forţă. Reclamantul a solicitat instanţei interne să constate că acţiunea poliţiştilor de dispersare a manifestanţilor a fost nelegală. Instanţa a respins cererea reţinând că demonstraţia nu a fost notificată poliţiei aşa cum cerea legea internă.
În drept
Curtea a reiterat de la început că cerinţa notificării anterioare nu era în sine incompatibilă cu art. 11. Pentru motive de ordine publică sau de securitate naţională, un stat contractant putea impune ca manifestaţiile să fie supuse autorizării prealabile, exceptând circumstanţele speciale care puteau justifica un răspuns imediat sub forma unei demonstraţii spontane, de exemplu în legătură cu un eveniment cu caracter politic. în cauza de faţă însă nicio circumstanţă specială nu justifica o demonstraţie spontană de vreme ce rezultatele alegerilor au fost obiectiv stabilite şi anunţate cu două luni mai înainte. în plus, legea ungară impunea doar notificarea cu 72 de ore înainte, şi nu autorizarea. în continuare, Curtea a pus accent pe caracterul ilegal al demonstraţiei, precum şi pe faptul că aceasta a întrerupt traficul şi a tulburat ordinea publică. în plus, a notat, spre deosebire de poziţia sa din alte cauze, că de vreme ce demonstraţia a început la ora 13 şi s-a terminat la ora 21, manifestanţilor li s-au acordat mai multe ore pentru a-şi exprima opiniile şi prin urmare ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de întrunire nu a fost nerezonabilă.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
| ← LEROY contra Franţei - Libertatea de exprimare. Publicarea unei... | PATYI contra Ungariei - Libertatea de întrunire paşnică.... → |
|---|
