LEROY contra Franţei - Libertatea de exprimare. Publicarea unei caricaturi şi a legendei acesteia care au antrenat condamnarea autorului lor pentru complicitate la apologia terorismului: neîncălcare.
| Comentarii |
|
Cauza LEROY împotriva Franţei (nr. 36109/03), hotărârea din 2 octombrie 2008 [Secţia a V-a]
în fapt
La 11 septembrie 2001, în ziua atentatelor împotriva turnurilor gemene de la World Trade Center, reclamantul, desenator, a trimis redacţiei unui săptămânal basc o caricatură simbolizând atentatul cu o legendă care imita sloganul publicitar al unei mărci celebre „noi am tot visat... Hamas a făcut-o". El arăta că a înţeles să reprezinte distrugerea imperiului american în ziua atentatului care a lovit oraşul New York. Desenul a fost publicat la 13 septembrie 2001. Procurorul Republicii, sesizat de prefect, i-a citat pe directorul de publicare al ziarului şi pe reclamant, pentru a compărea în faţa tribunalului corecţional, sub acuzaţia de autorat şi complicitate la apologia terorismului, în temeiul art. 24 din legea din 29 iulie 1881. începând cu numărul următor, a fost consacrată o pagină reacţiilor primite prin scrisori şi prin e-mailuri, precum şi susţinerii de către conducerea ziarului a reclamantului care îşi justifica desenul. Tribunalul corecţional i-a declarat vinovaţi pe reclamant şi pe directorul ziarului, condamnându-i pe fiecare la plata unei amenzi de 1.500 euro. El a apreciat că, evocând în mod explicit în desen distrugerea tragică a turnurilor gemene de la 11 septembrie 2001 printr-un act de violenţă şi însoţind acest desen cu o legendă care făcea trimitere la un vis, adică dând un sens fericit unui act de omor, ziarul a comis fapta de care era acuzat. De altfel, s-a convenit pronunţarea unei pedepse adaptate tulburării cauzate ordinii publice, într-o regiune cu precădere sensibilă la terorism. Reclamantul a introdus zadarnic apel. Apoi a formulat recurs în casaţie care a fost respins.
în drept
Art. 10 - Excepţie preliminară (competenţa ratione materiae) respinsă: Guvernul susţine că cererea este inadmisibilă, în aplicarea art. 17 din Convenţie, deoarece consideră că apologia actelor de terorism intră în câmpul său de aplicare. Cu toate acestea, Curtea este de părere că expresia în litigiu nu intră în câmpul publicaţiilor scoase de art. 17 de sub protecţia art. 10. Pe de o parte, mesajul de fond vizat de reclamant nu urmăreşte negarea drepturilor fundamentale şi echivalează cu afirmaţii îndreptate în contra valorilor care stau la baza Convenţiei, precum rasismul, antisemitismul sau islamo-fobia. Pe de altă parte, în pofida calificării drept apologie a terorismului, reţinută de instanţele naţionale, desenul în litigiu şi comentariul care îl însoţeşte nu constituie o justificare sub acest aspect neechivocă a actului de terorism. în sfârşit, ofensa adusă memoriei victimelor atentatelor trebuie să fie examinată în lumina dreptului relativ protejat de art. 10. Faţă de acestea, libertatea de expresie revendicată de reclamant trebuie să fie conţinută de această dispoziţie: admisibilă.
[A se vedea cauza Ivanov împotriva Rusiei, nr. 3522/2004, 20 februarie 2007, Notă de informare nr. 94].
Art. 10 - Condamnarea în litigiu se analizează într-o ingerinţă asupra libertăţii de expresie. Prevăzută de lege, ea urmărea mai multe scopuri legitime, având în vedere caracterul sensibil al luptei împotriva terorismului precum şi necesitarea, pentru autorităţi, de a manifesta vigilenţă faţă de actele susceptibile a spori violenţa, adică a menţine siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea crimei. Cu privire la determinarea necesităţii acesteia într-o societate democratică, atentatele de la 11 septembrie 2001 au antrenat un haos mondial, iar problemele abordate cu această ocazie ţin de o dezbatere de interes general. Desenul autorului poate demonstra în sine intenţia sa, însă, văzut împreună cu textul care îl însoţeşte, opera nu critică imperialismul american, ci susţine şi glorifică distrugerea acestuia prin violenţă. Reclamantul îşi exprimă astfel sprijinul şi soliclaritatea morală cu autorii presupuşi de acesta ai atentatului, consideră favorabilă violenţa comisă şi aduce atingere demnităţii victimelor. Intenţiile sale erau străine urmăririi penale angajate de procuror; acestea, de altfel, nu au fost exprimate decât ulterior şi nu erau de natură, având în vedere contextul, să înlăture aprecierea pozitivă a efectelor unui act criminal. Provocarea nu trebuie să fie în mod necesar urmată de efect, pentru a constitui o infracţiune. Desigur, această provocare reieşea din satiră, formă de expresie artistică şi de comentariu social care, prin caracteristicile sale intrinseci de exagerare şi de distorsionare a realităţii, urmăreşte în mod firesc să provoace şi să suscite agitaţie. Cu toate acestea, este adevărat că oricine se prevalează de libertatea sa de expresie îşi asumă obligaţii şi responsabilităţi. Or, caricatura a luat o amploare aparte în împrejurările cauzei, pe care reclamantul nu le putea ignora. Desenul a fost publicat la două zile după atentate, fără o precauţie de limbaj, atunci când în care lumea întreagă era sub şocul ştirii. Această dimensiune temporală trebuia să pară a fi de natură a spori responsabilitatea reclamantului. Mai mult, impactul unui astfel de mesaj într-o regiune sensibilă politic nu este de neglijat; publicarea a antrenat reacţii ce puteau instiga la violenţă şi demonstrau un impact plauzibil asupra ordinii publice din regiune. Astfel, sancţiunea pronunţată împotriva reclamantului se sprijină pe motive pertinente şi suficiente. Mai mult, acesta a fost condamnat la plata unei amenzi moderate. în aceste împrejurări şi ţinând seama în special de contextul în care a fost publicată caricatura în litigiu, măsura luată împotriva reclamantului nu a fost disproporţionată faţă de scopul legitim urmărit. Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
Curtea a mai hotărât şi încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie.
Art. 41 - Constatarea încălcării art. 6 alin. (1) oferă în sine o satisfacţie echitabilă, suficientă pentru dauna suferită de reclamant.
| ← IORDACHE contra României - Viaţă de familie. Aplicarea... | MOLNÂR contra Ungariei - Libertatea de întrunire paşnică.... → |
|---|
