Craxi contra Italiei - Campanie de presă Prezumţie de nevinovăţie Compatibilitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Craxi contra Italia, 14 iunie 2001, 63226/00
Este inevitabil, într-o societate democratică, existenţa unor comentarii severe în presă cu privire la cauze judiciare sensibile care, precum în speţă, pun în discuţie moralitatea oamenilor politici şi legăturile dintre mediul politic şi cel de afaceri.
Reclamantul a fost secretarul Partidului Socialist italian între 1976 şi 1993 şi prim ministru între 1983 şi 1987. Împotriva sa s-au declanşat anchete penale pentru acte de corupţie şi finanţarea ilegală a partidului său legate de afacerea lucrărilor de la metroul din Milano, în cadrul mai larg al operaţiunii „cu mâinile curate”. În cursul investigaţiilor, L. a recunoscut că a ridicat sume de bani de la mai multe persoane pentru partidul condus la reclamant, cu asentimentul acestuia. În cursul procedurii care condus la condamnarea reclamantului, unul dintre apeluri a fost judecat de către o instanţă care mai judecase anterior o cauză similară privind finanţarea ilegală a partidului său. Pe toată durata procedurii, atenţia mass-media a fost imensă, ţinând cont de notorietatea reclamantului şi altor inculpaţi.
Art. 6. Imparţialitatea instanţei. Teama reclamantului privind lipsa de imparţialitatea instanţei este legată faptul că aceasta se pronunţase deja, în cadrul altei cauze, cu privire la finanţarea ilegală a partidelor politice şi cu privire la personalitatea reclamantului. Chiar dacă o astfel de situaţie putea naşte anumite dubii ale reclamantului, Curtea a considerat că acestea nu sunt justificate obiectiv. Simplul fapt că un magistrat s-a pronunţat asupra unor infracţiuni similare, însă distincte, sau că a judecat deja o persoană în cadrul altei proceduri nu poate, prin sine, să afecteze imparţialitatea acelui judecător. Din contra, imparţialitatea este afectată doar dacă cu ocazia judecăţii anterioare s-au formulat referinţe sau anticipări cu privire la culpabilitatea persoanei în dosare care urmează a fi soluţionate. În speţă, faptele precedente acestei cauze erau complet diferite de cea a afacerii metroului milanez, iar în decizia anterioară nu se făcea vreo referire la rolul pe care reclamantul l-ar fi avut în cea de-a doua cauză. De aceea, Curtea a considerat că nu există nicio motivaţie obiectivă care să justifice dubiile reclamantului privind imparţialitatea instanţei. În fine, în raport de faptul că partidul ar fi vizat interese politice, Curtea aminteşte că garanţiile de independenţă şi imparţialitate cuprinse în art. 6 nu sunt aplicabile membrilor parchetelor. De aceea, art. 6 nu a fost violat.
Art. 6 § 2. Prezumţia de nevinovăţie. Curtea a considerat că este inevitabil, într-o societate democratică, existenţa unor comentarii severe în presă cu privire la cauze judiciare sensibile care, precum în speţă, pun în discuţie moralitatea oamenilor politici şi legăturile dintre mediul politic şi cel de afaceri. În speţă, nimic nu indică că în evaluarea cauzei, judecătorii care s-au pronunţat ar fi fost influenţaţi de afirmaţii existente în presă. De aceea, plângerea este vădit nefondată.
| ← JB contra Elveţiei - Dreptul unei persoane de a nu se incrimina... | Phillips contra Marea Britanie - Prezumţii de fapt Prezumţia... → |
|---|
