D. contra Marii Britanii - Măsurile luate de autorităţi pentru a proteja copiii suspectaţi în mod eronat a fi victimele unor abuzuri
| Comentarii |
|
Cauza D. şi alţii împotriva Marii Britanii (nr. 38000/05), decizia din 12 februarie 2008 [Secţia a IV-a]
Cererile privesc două cazuri separate în care autorităţile au luat măsuri pentru a proteja copiii suspectaţi în mod eronat de doctori ca fiind victime ale unor abuzuri, în prima cauză (D.), reclamanta a fost suspectată în mod eronat de doctori că a cauzat şi amplificat problemele alergice severe de care copilul său în vârstă de şase ani suferea încă de la naştere. Ea nu a fost informată cu privire la existenţa acestui diagnostic, luând cunoştinţă de el după aproximativ doi ani (în martie 1997), când a citit din întâmplare fişa medicală a fiului său. In iunie 1997, copilul a fost înscris în registrul copiilor cu risc, în categoria celor abuzaţi emoţional. Cu toate acestea, după o evaluare a stării sale de sănătate făcută cu acordul reclamantei, s-a constatat că simptomele prezentate erau naturale iar numele său a fost scos din registru. Cauza RKşi AKpriveşte familia unui imigrant cu puţine cunoştinţe de limbă engleză. Copilul în vârstă de două luni suferise o fractură a femurului după ce a fost ridicat de jos de către bunica maternă. Mama şi bunica au fost intervievate, fără interpret, de un medic pediatru, care, datorită aparentei imposibilităţi a acestora de a explica rănirea, a concluzionat că a fost produsă în urma unei loviri. Poliţia şi serviciile sociale au fost informate iar copilul a fost plasat provizoriu în grija unei mătuşi după externarea sa din spital. După trei luni de la incident a fost emis un ordin judecătoresc iar mama şi bunica au fost acuzate de ascunderea adevărului. Totuşi, după ce copilul aflat în grija mătuşii a suferit o a doua leziune, s-a descoperit că acesta suferea de „boala oaselor de sticlă". Ordinul judecătoresc a fost anulat şi copilul a fost înapoiat reclamanţilor după aproximativ nouă luni de la producerea primei leziuni. în acest timp, întreaga comunitate locală precum şi rudele şi cunoştinţele din străinătate au aflat că familia era suspectată de rănirea copilului.
Reclamanţii din ambele cauze au introdus o acţiune în despăgubiri împotriva autorităţilor spitalului. Cererile lor au fost respinse de prima instanţă, motivat, printre altele, de faptul că, în calitate de părinţi, nu şi-au îndeplinit obligaţia de a avea grijă de copil. Deciziile au fost menţinute de Curtea de Apel şi de Camera Lorzilor, aceasta din urmă explicând că seriozitatea problemei sociale a abuzurilor împotriva copiilor impunea profesioniştilor din domeniul sănătăţii, care acţionau cu bună-credinţă în ceea ce credeau că era interesul copilului, să nu fie supuşi unor îndatoriri contradictorii când stabileau dacă un copil a fost sau nu abuzat de părinţi. Prin urmare, nu putea exista nici o îndreptăţire la acordarea de despăgubiri pentru neglijenţă profesională iar o acţiune putea fi primită doar în absenţa bunei-credinţe.
(a) Cauza D: Inadmisibilă în privinţa art. 6, art. 8 şi art. 13 - Reclamanta nu a fost niciodată separată, formal sau legal, de fiul său. De asemenea, nu a fost luată nici o măsură de ocrotire sau tratament fără consimţământul său. Deşi reclamantei i s-au adus la cunoştinţă suspiciunile privind amplificarea sau cauzarea stării de boală a fiului în mod intenţionat, Curtea nu a fost convinsă că acestea au avut un efect direct asupra dreptului său la respectul familiei sau a vieţii sale private. Faptul că numele fiului său a fost menţionat în registru era o măsură administrativă care atenţiona autorităţile de necesitatea luării de măsuri în astfel de chestiuni urgente. Presupunând că reclamanta putea pretinde că este o victimă a imixtiunii în drepturile sale prevăzute de art. 8, o astfel de imixtiune putea fi considerată ca fiind necesară pentru protejarea drepturilor fiului său. Constatând astfel, Curtea a subliniat că greşelile de judecată sau de evaluare ale personalului medical nu au relevat, prin ele însele, vicii de procedură, că sănătatea copiilor dădea motive considerabile de îngrijorare, că o parte a corpului medical a fost impresionată în mod negativ de conduita reclamantei, şi că, odată ce reclamanta a fost de acord cu evaluarea fiului său, suspiciunile de inducere sau exacerbare a bolii au fost în lăturate iar numele fiului său a fost imediat radiat din registrul copiilor cu risc, unde s-a aflat pentru mai puţin de patru luni. Plângerea întemeiată pe art. 1 3 a fost lipsită de orice susţinere referitoare la încălcarea drepturilor prevăzute de Convenţie. în ceea ce priveşte art. 6, nu a existat nici un temei a considera că oricare dintre viciile de procedură invocate în administrarea cazului a influenţat stabilirea oricărui drept civil existent: vădit neîntemeiată.
(b) Cauza RKşi AK: Admisibilă în privinţa art. 8 şi art. 13. Inadmisibilăîn privinţa art. 3 - Curtea a reiterat că art. 3 nu poate fi invocat în cazul în care suferinţa, chinul, oricât de adânci, au izvorât inevitabil din măsurile care erau altminteri compatibile cu Convenţia, dacă nu exista un element special care a cauzat suferinţa dincolo de nivelul inerent implementării lor. Dată fiind responsabilitatea autorităţilor în privinţa art. 3 de a proteja copiii împotriva abuzurilor severe, ar fi în contradicţie cu protecţia efectivă a drepturilor copiilor să se reţină răspunderea lor automată fată de părinţi în temeiul acestei prevederi ori de câte ori greşesc, în mod rezonabil sau în orice alt mod, în executarea îndatoririlor lor. în cauză trebuia să fi existat un factor diferit de normala implementare a acelor îndatoriri pentru ca
prevederile art. 3 să fie aplicabile. în cazul reclamanţilor, nu s-a contestat faptul că minorul a suferit o leziune pentru care iniţial nu au putut oferi o explicaţie. In timp ce Curtea nu a avut nici un dubiu cu privire la suferinţa reclamanţilor, faptul că au fost suspectaţi în mod eronat de abuz şi că versiunea lor asupra evenimentelor a fost considerată nesatisfăcătoare sau falsă nu poate fi privit ca reprezentând un element special în sensul arătat: vădit neîntemeiată.
Inadmisibilăîn privinţa art. 6 - (i) aspecte penale: Nu a fost adusă nici o acuzaţie şi nici o dispoziţie de trimitere în judecată nu a fost dată. Chiar dacă poliţia a trebuit ulterior să reconsidere faptele, nu a fost suficient pentru a releva stabilirea oricărei „acuzaţii penale": incompatibilă ratione materiae.
(ii) aspecte civile: Art. 6 nu se aplică procedurilor interne pentru protecţia copiilor ca cele de mai sus. Nu a existat nici un indiciu că vreun aspect al acelor proceduri au influenţat echitatea oricăror proceduri din faţa instanţelor în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi: vădit neîntemeiată.
| ← R.R. contra Poloniei - Lipsa accesului la un test genetic... | FAGERSKIOLD contra Suediei - Domiciliu. Zgomot perturbator creat... → |
|---|
