ALEXANDRIDIS contra Greciei - Obligaţia de a indica, în momentul prestării jurământului de avocat, faptul de a nu fi creştin ortodox şi de a nu dori depunerea unui jurământ religios: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza ALEXANDRIDIS împotriva Greciei (nr. 19516/06), hotărârea din 21 februarie 2008 [Secţia I]
În fapt
Numit avocat pe lângă o judecătorie, reclamantul trebuia să depună jurământ, în vederea exercitării funcţiei. Conform dreptului intern aplicabil, în principiu este vorba despre un jurământ religios. Pentru a fi autorizat să depună o afirmaţie solemnă, persoana în cauză este obligată să declare că este atee sau că religia sa nu îi permite să depună jurământ.
Din punctul de vedere al reclamantului, conform practicii, secretariatul judecătoriei i-a înmânat un formular de proces-verbal cu un text standard. În şedinţă publică, el i-a prezentat preşedintei judecătoriei, formularul corespunzător completat şi, atunci când aceasta l-a invitat să pună mâna dreaptă pe Evanghelie pentru a presta jurământul, acesta a informat-o că nu era creştin ortodox şi că dorea, deci, să facă o afirmaţie solemnă, fapt care i-a fost aprobat.
Guvernul grec, în ceea ce îl priveşte, afirmă că în loc să se ducă la secretariatul judecătoriei, reclamantul s-a prezentat direct în faţa preşedintei instanţei şi i-a cerut acesteia să îi permită depunerea unei afirmaţii solemne. Preşedinta i-a aprobat cererea. Prin urmare, reclamantul s-a dus la secretariatul judecătoriei. Câtă vreme existau două formulare diferite de proces-verbal, unul pentru jurământul religios şi altul pentru declaraţia solemnă, reclamantul nu ar fi solicitat formularul corespunzător situaţiei sale, ci ar fi completat formularul care atesta depunerea unui jurământ religios.
În observaţiile sale de răspuns la cele ale reclamantului, Guvernul menţionează că acesta din urmă îşi procurase chiar un formular de proces-verbal care atesta prestarea unui jurământ religios, însă înaintea preşedintei judecătoriei el a cerut să depună o afirmaţie solemnă. Prin urmare, el nu a întreprins nici un demers pentru rectificarea amintitului formular.
În drept
Curtea arată că Guvernul prezintă două versiuni ale faptelor, puţin compatibile între ele şi că din nici un document nu rezultă faptul că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută în scopul prestării jurământului, în plus, procesul-verbal al şedinţei de la judecătorie, singurul document oficial încheiat la terminarea procedurii în litigiu, coroborează versiunea reclamantului, în speţă, procedura de prestare a jurământului de avocat reflectă existenţa unei prezumţii, conform căreia avocatul care se prezintă în faţa instanţei este creştin ortodox şi doreşte să depună jurământul religios. Astfel, atunci când reclamantul s-a prezentat în faţa instanţei, s-a văzut obligat să declare că nu era creştin ortodox şi, deci, să îşi arate parţial convingerile religioase, pentru a putea face o afirmaţie solemnă.
Or, libertatea de a-şi manifesta convingerile religioase comportă şi nu aspect negativ, adică dreptul individului de a nu fi obligat să îşi manifeste confesiunea sau convingerile sale religioase şi de a nu fi obligat să acţioneze de aşa manieră încât să se poată trage concluzia că există-sau nu - astfel de convingeri. Autorităţile statale nu au dreptul de a interveni în domeniul libertăţii de conştiinţă a individului şi de a-i cerceta convingerile religioase ale acestuia, ori de a-l obliga să îşi manifeste convingerile cu privire la divinitate. Aceasta are o şi mai mare aplicabilitate în cazul în care o persoană este obligată să acţioneze astfel în scopul exercitării anumitor funcţii, mai ales cu ocazia unei depuneri de jurământ. Faptul că procesul-verbal, singurul document oficial care face dovada prestării jurământului, îl prezintă pe reclamant ca şi cum ar fi prestat un jurământ religios, contrar convingerilor sale, dă naştere ideii că avocaţii care prestează jurământ sunt consideraţi din principiu ca aparţinând cultului creştin ortodox. Desigur, Guvernul susţine că existau două formulare de proces-verbal, unul pentru jurământul religios şi un altul pentru declaraţia solemnă, însă elementele prezentate nu conduc la concluzia existenţei unor astfel de formulare, la epoca faptelor.
în concluzie, faptul că reclamantul a trebuit să arate în faţa instanţei că nu era creştin ortodox şi că nu dorea să presteze jurământul religios, ci să facă o declaraţie solemnă, a adus atingere libertăţii sale de a nu-şi manifesta convingerile religioase.
Concluzie: încălcarea art 9 (unanimitate).
Curtea constată, de asemenea, şi încălcarea art. 13 (unanimitate).
Art. 41: 2.000 euro pentru prejudiciu moral.
| ← FAGERSKIOLD contra Suediei - Domiciliu. Zgomot perturbator creat... | JULY şi SARL LIBERATION contra Franţei - Condamnarea penală a... → |
|---|
