Depiets contra Franţei - Cumul de decizii judiciare Magistraţi care sau mai pronunţat în cauză Imparţialitate Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Depiets versus Franţa, 10 februarie 2004, 53971/00
Pentru ca judecarea unei cauză să interzică judecarea acesteia la alt stadiu al procedurii, de către aceiaşi magistraţi, trebuie ca obiectul judecăţii să fie identic în cele două situaţii.
În cadrul unei proceduri penale îndreptate contra reclamantului, instanţa de apel a ordonat trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe. Reclamantul a formulat recurs, însă acesta a fost respins. Prima instanţă l-a condamnat după rejudecare la 19 ani de închisoare. Recursul reclamantului a fost respins de către Curtea de Casaţie, într-un complet din care făceau parte şi 2 dintre judecători care analizaseră primul său recurs.
Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Imparţialitatea instanţei. Pentru a verifica dacă temerea reclamantului cu privire la lipsa de imparţialitate a instanţei este justificată obiectiv, trebuie ţinut cont de particularitatea rolului şi naturii controlului exercitat de către Curtea de Casaţie. În fapt, judecătorii acestei instanţe sunt chemaţi să analizeze doar legalitatea şi motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de fond. Primul recurs viza legalitatea urmăririi penale, în timp ce al doilea recurs viza legalitatea hotărârii de condamnare. Astfel, judecătorii instanţei supreme nu au analizat niciodată fondul acuzaţiei împotriva reclamantului şi au avut de analizat puncte diferite ale dosarului de fiecare dată. În consecinţă, nu existau motive obiective de a a crezut că instanţa este parţială, astfel încât nu există o violare a art. 6 parag. 1.
| ← SC contra Marea Britanie - Inculpat în vârstă de 11 ani... | Quesne contra Franţei - Prezenţa unui agent al statului de... → |
|---|
