Ipek contra Turciei - Persoane dispărute Obligaţia statelor

Hotărâri CEDO

CEDO, secţia II, hotărârea Ipek contra Turcia, 17 februarie 2004, 25760/94

În cazurile în care persoanele au fost văzute ultima dată în mâinile autorităţilor, acestea au obligaţia de a proba cele petrecute ulterior.

Starea de fapt este subiect al controversei între părţi. În urma anchetei Curţii, s-a stabilit că la 18 mai 1994 o operaţiune militară a avut loc în localitatea Dahlezeri. Soldaţi ai forţelor de securitate au incendiat casele din sat, după care au luat prin tragere la sorţi 6 tineri – între care doi fii ai reclamantului – pe care i-au dus într-o clădire militară din Lice. Câţiva dintre ei au fost eliberaţi sănătoşi a doua zi dimineaţă, dar nu şi fiii reclamantului şi o altă persoană. Reclamantul a făcut mai multe demersuri în faţa autorităţilor judiciare şi administrative, dar nu a putut să obţină nicio informaţie.

1. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Dispariţia fiilor reclamantului. Fiii reclamantului au fost văzuţi pentru ultima dată în timp ce erau deţinuţi în clădirea militară din Lice. Ţinând cont că nicio informaţie despre locul în care se află nu a apărut de peste 9 ani, Curtea a fost convinsă că poate să ii prezume morţi. În astfel de cazuri, în care persoanele au fost văzute ultima dată în mâinile autorităţilor, sarcina probei le aparţine acestora, care nu au furnizat nicio explicaţie cu privire la soarta tinerilor. În consecinţă, statul turc a violat art. 2, provocând decesul victimelor.

2. Art. 2 („Dreptul la viaţă”). Anchetă efectivă. Există de asemenea şi o violare a art. 2 din punct de vedere al lipsei unei anchete eficace asupra dispariţiei victimelor. O anchetă a fost deschisă doar după ce Curtea a comunicat statului turc plângerea reclamantului, în ciuda numeroaselor demersuri ale acestuia. Nicio măsură nu a fost luată pentru a se asigura interogarea martorilor ori a reclamantului. Autorităţile nici măcar nu s-au deplasat în acel sat pentru a verifica la faţa locului cele petrecute. În fine, de le un moment dat competenţa a fost transferată unei autorităţi pur administrative, care nu poate fi considerată ca imparţială. În consecinţă, există o violare a art. 2 şi sub acest aspect.

3. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Tratament inuman. Reclamantul a suferit şi continuă să sufere de tristeţe şi angoasă din cauza dispariţiei celor doi fii ai săi şi a incapacităţii de a afla adevărul despre aceştia. În plus, distrugerea casei sale nu a putut decât să amplifice aceste sentimente. Reacţia autorităţilor în faţa reclamantului – de a nu oferi nicio explicaţie pentru dispariţia fiilor săi – face ca tratamentul aplicat să poată fi calificat ca inuman. De aceea, există o violare a art. 3.

4. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”). Fiii reclamantului au fost plasaţi în detenţie fără ca încarcerarea lor să fie consemnată undeva şi fără să li asigure vreun drept de care beneficiază o persoană arestată. Lipsa oricărei înregistrări a privării de libertate a victimelor constituie o omisiune gravă, necesară acoperirii urmelor unor crime. De aceea, există şi o violare a art. 5.

5. Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Distrugerea nejustificată şi intenţionată a casei şi bunurilor reclamantului constituie o ingerinţa gravă şi nejustificată în dreptul acestuia la respectul proprietăţii. De aceea, art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat.

6. Art. 13 („Dreptul la un recurs efectiv”). În lipsa oricărei posibilităţi din dreptul intern de a se proteja contra violărilor enunţate mai sus, există şi o violare a art. 13, ca urmare a lipsei unei anchete eficace cu privire la cele petrecute.

7. Art. 38 („Examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate şi procedura de rezolvare pe cale amiabilă”). Statul nu şi-a respectat obligaţia de a colabora cu Curtea, astfel încât şi art. 38 a fost încălcat.

← Patrianakos contra Greciei - Durata procedurii Amânări...  Puhk contra Estoniei - Aplicarea retroactivă a legii... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ipek contra Turciei - Persoane dispărute Obligaţia statelor