E.B. contra Franţei - Refuzul de a acorda aprobarea pentru o adopţie, întemeiat pe condiţiile de viaţă ale solicitantei, homosexuală care trăia în cuplu cu o femeie: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza E.B. împotriva Franţei (nr. 43546/02), hotărârea din 22 ianuarie 2008
În fapt
În 1998, preşedintele consiliului general departamental a luat decizia de a refuza cererea formulată de reclamantă, pentru aprobarea adoptării unui copil. Pe timpul
procedurii, aceasta din urmă şi-a recunoscut homosexualitatea şi relaţia stabilă pe care o avea cu o femeie. Jurisdicţiile administrative au respins recursurile reclamantei, mai ales „având în vedere condiţiile sale de viaţă".
În drept
Admisibilitate - Prezenta cauză vizează procedura de acces la adopţie, mai mult decât adopţia în sine. în consecinţă, Curtea nu era chemată să dezlege problema de a cunoaşte dacă dreptul de a adopta intră sau nu în câmpul de aplicare al art. 8 din Convenţie, luat în mod izolat. Dat fiind faptul că legislaţia franceză acordă în mod expres persoanelor celibatare dreptul de a cere aprobare în vederea adopţiei şi stabilind o procedură în acest sens, împrejurările cauzei cad sub imperiul art. 8. Rezultă că statul, care a trecut peste obligaţiile sale decurgând din acest articol, prin crearea unui astfel de drept, nu poate, prin urmare, să ia măsuri discriminatorii în privinţa aplicării lui. Art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 8, este deci aplicabil în speţă.
în fond: După ce a făcut o paralelă între cauza Frette împotriva Franţei (nr. 3651 5/97, CEDH 2002-I), Curtea arată că autorităţile administrative şi instanţele sesizate cu recursul reclamantei şi-au fondat soluţia, în principal, pe două motive, atunci când au respins cererea de aprobare a adopţiei: lipsa referentului paternal în căminul reclamantei, precum şi comportamentul prietenei sale, declarată şi de lungă durată. Aceasta din urmă nu se simţea angajată în cererea de adopţie a prietenei sale. Atitudinea ei nu este lipsită de interes şi fără pertinenţă în aprecierea cererii de aprobare. Este un fapt legitim ca autorităţile să aibă toate garanţiile, în vederea unei eventuale primiri a unui copil într-o familie, mai ales dacă se constată prezenţa nu numai a uneia, ci a două persoane adulte în căminul de primire, în accepţiunea Curţii, un astfel de motiv este străin de orice consideraţie privitoare la orientarea sexuală a persoanei interesate.
Recursul la motivul fondat pe absenţa referentului paternal, nu ridică în mod necesar o problemă în sine. însă, în viziunea Curţii, un astfel de motiv, care riscă să golească de substanţă dreptul celibatarelor de a cere aprobarea, ar putea conduce la un refuz arbitrar şi ar servi ca pretext pentru respingerea cererii reclamantei, întemeiată pe homosexualitatea acesteia. Guvernul nu a fost în măsură să dovedească faptul că utilizarea lui în plan intern nu a condus la discriminări. Legitimitatea luării în consideraţie a unui asemenea element nu ar putea determina dispariţia caracterului excesiv al utilizării lui în împrejurările cauzei. Este semnificativ faptul că homosexualitatea reclamantei a fost astfel prezentată şi în motivările autorităţilor interne, chiar dacă instanţele au hotărât că aceasta nu constituia fundamentul deciziei în litigiu şi nu făcea obiectul unei poziţii de principiu ostile. Or, dincolo de consideraţiile lor asupra „condiţiilor de viaţă" ale reclamantei, judecătorii interni au menţinut cu precădere decizia preşedintelui Consiliului general, care se sprijinea pe anumite păreri ce relevau ponderea determinantă a homosexualităţii reclamantei sau, uneori, statutul ei de celibatară.
în opinia Curţii, referirea la homosexualitatea reclamantei era, dacă nu explicită, cel puţin implicită, iar influenţa homosexualităţii sale în aprecierea cererii ei este nu doar incontestabilă, ci a avut şi un caracter decisiv. Rezultă că autorităţile interne au operat o distincţie dictată de consideraţii ce ţineau de orientarea sexuală a acesteia, deosebire care nu este tolerată de prevederile Convenţiei. Or, dreptul francez autorizează adoptarea unui copil de un celibatar, deschizând astfel calea spre adopţie unei persoane celibatare homosexuale. în plus, codul civil nu vorbeşte despre un referent de alt sex, şi, de altfel, reclamanta a prezentat, pentru a relua termenii din hotărârea Consiliului de stat, „calităţi umane şi educative certe". Motivele avansate de Guvern nu ar fi deci calificate în mod particular ca fiind grave şi convingătoare pentru a justifica diferenţa de tratament al cărei obiect l-a constituit reclamanta. Curtea a constatat că situaţia reclamantei a făcut obiectul unei aprecieri globale a autorităţilor interne. Acestea nu s-au întemeiat pe un motiv unic, ci pe un „ansamblu" de elemente: în consecinţă, cele două motive principale întrebuinţate trebuie să fie apreciate cumulativ: astfel, caracterul nelegitim al unei persoane singure (lipsa referentului paternal) are drept urmare contaminarea deciziei în ansamblu. Rezultă că decizia prin care s-a refuzat aprobarea este incompatibilă cu Convenţia. Concluzie: încălcare (10 voturi contra 7).
Art. 41: 10.000 euro prejudiciu moral.
| ← COUTANT contra Franţei - Avocată amendată pentru un comunicat... | EPSTEIN contra Belgiei - Lege ce prevede măsuri în favoarea... → |
|---|
