KEARNS contra Franţei - Termen de două luni consecutive actului de predare către stat a copilului, de către mamă, pentru solicitarea reîncredinţării: neîncălcare.
| Comentarii |
|
Cauza KEARNS împotriva Franţei (nr. 35991/04), hotărârea din 10 ianuarie 2008 [secţia a III-a]
În fapt
Reclamanta de origine irlandeză s-a prezentat la centrul spitalicesc, însoţită de mama sa şi de un avocat francez, formulând o cerere pentru naştere, sub numele X. în săptămâna următoare, ea a născut o fetiţă K. Solicitând păstrarea secretului asupra acestei naşteri, reclamanta a semnat un proces-verbal de trecere a copilului sub ocrotirea statului şi şi-a dat consimţământul pentru adopţia sa. Condiţiile şi consecinţele unei naşteri anonime i-au fost expuse pe durata a două discuţii cu serviciile sociale, şi în special faptul că în termen de două luni de la predarea copilului de către mamă, aceasta poate solicita reîncredinţarea. Pe parcursul acestor discuţii, reclamanta a fost asistată de mama sa, de o infirmieră şi de un medic, vorbitori de limbă engleză, care au ţinut loc şi de interpreţi. După autorizarea consiliului familiei, preşedintele consiliului general a încredinţat-o pe K., începând din aceeaşi zi, unui cuplu, în vederea adoptării depline a acesteia, între timp, tatăl natural al copilului a sesizat tribunalul pentru familie din Irlanda, pentru a i se recunoaşte drepturile asupra copilului. Acesta a interzis continuarea procedurii de adopţie din Franţa, a dispus ca numele şi fotografia copilului să îi fie comunicate tatălui, precum şi transmiterea deciziilor sale consiliului general şi serviciilor sociale franceze. Reclamanta s-a prezentat la maternitatea spitalului, apoi la serviciile sociale franceze, cerând reîncredinţarea copilului. Cererea acesteia a fost motivată de faptul că, între timp, tatăl biologic aflase de naşterea copilului şi a promovat o acţiune în Irlanda, precum şi de faptul că reclamanta reuşise să îşi convingă soţul să recunoască copilul. Or, cererea i-a fost respinsă pe motivul expirării termenului de două luni, pentru retractare.
Reclamanta a sesizat tribunalul de mare instanţă, solicitând pronunţarea nulităţii actului de abandon şi dispunerea reîncredinţării. Ea a susţinut că i-a fost viciat consimţământul, datorită presiunilor familiale la care fusese supusă, şi că nu a perceput consecinţele unei naşteri anonime, explicaţiile fiindu-i date în lipsa unui interpret. Ea a apreciat că legea franceză contravine art. 1 3 şi art. 14 din Convenţie. Tatăl natural al copilului a intervenit în procedură. Tribunalul a respins cererile. Or, curtea de apel a infirmat hotărârea, considerând că reclamanta de naţionalitate irlandeză, vorbitoare de limbă engleză, nevorbind limba franceză, nu fusese în măsură să cunoască consecinţele pe care le-ar avea o naştere sub numele X., în dreptul francez. Avocatul reclamantei i-a cerut prefectului executarea hotărârii şi predarea copilului mamei sale; însă această cerere a rămas fără urmări. Prefectul a formulat un recurs în casaţie, arătând că, în lipsa recunoaşterii de către reclamantă a copilului pe care aceasta îl născuse anonim, consimţământul ei pentru predarea copilului sub ocrotirea statului nu fusese retras. Curtea de casaţie a casat şi a anulat hotărârea curţii de apel. A fost pronunţată adopţia deplină a copilului.
În drept
Refuzul manifestat de autorităţi faţă de cererea de reîncredinţare avea o bază legală şi urmărea un scop legitim, adică protecţia drepturilor şi libertăţilor celuilalt, în speţă ale copilului.
a) Cu privire la termenul de retractare: în materia adopţiei nu există consens între statele membre ale Consiliului Europei. Ne aflăm în prezenţa unor interese greu de conciliat, cele ale mamei biologice, cele ale copilului, cele ale familiei de adopţie şi interesul general. Urmărind echilibrul dintre aceste interese diferite, trebuie să primeze interesul superior al copilului. Cu privire la acest fapt, Curtea apreciază ca fiind pertinente argumentele Guvernului, rezultate din lucrările efectuate de profesionişti ai problemei copilăriei, care au subliniat că interesul copilului era de a beneficia în cel mai scurt timp posibil de relaţii afective stabile, în noua sa familie. Ea observă că tribunalul de mare instanţă a reţinut că trebuiau urmărite liniştea şi siguranţa psihologică şi juridică a copilului, chiar prin scurtimea termenelor de recurs pe care cei interesaţi le puteau utiliza. Pe de altă parte, dacă termenul de două luni poate părea scurt, el apare totuşi ca suficient pentru ca mama biologică să aibă timp spre a reflecta şi de a reanaliza alegerea de a-şi abandona copilul. Curtea nu nesocoteşte depresia psihologică pe care reclamanta a trebuit să o încerce, însă ea observă că aceasta din urmă avea la acea vreme vârsta de 36 de ani, că era însoţită de mama acesteia şi că fusese primită în mod conştiincios, în două rânduri, după naştere, de serviciile sociale. Având în vedere marja de apreciere de care trebuie să se bucure statele, faţă de diversitatea sistemelor şi tradiţiilor juridice şi a practicilor, termenul prevăzut de legislaţia franceză urmăreşte atingerea unui echilibru şi a unei proporţio-nalităţi suficiente între interesele în cauză.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
b) Cu privire la informarea reclamantei: Reclamanta, de naţionalitate irlandeză, locuind la Dublin, a ales să vină şi să nască în Franţa, pentru a beneficia de posibilitatea, necunoscută în dreptul irlandez, unei naşteri anonime. Ea s-a prezentat la maternitate în săptămâna dinaintea naşterii, asistată de avocat şi de mama sa. Prezenţa acestui om al legii lasă a se presupune că reclamanta a beneficiat de o informare juridică, înainte de a naşte. A doua şi a treia zi după naştere, aceasta din urmă, însoţită de mama sa, a avut două discuţii cu serviciile sociale, în prezenţa respectiv a unei infirmiere şi apoi a unui medic vorbitor de limbă engleză, pus la dispoziţie de spital, pentru a face oficiul de interpret. Faţă de acest aspect, art. 8 nu ar putea fi interpretat ca impunând autorităţilor, într-un astfel de caz, asigurarea prezenţei unui interpret calificat. Fiind vorba de informaţia primită de reclamantă asupra termenului de retractare, formularul de consimţământ la adopţie, semnat de aceasta, menţiona în mod expres termenul de două luni. Rezultă că nu putea exista nicio ambiguitate cu privire la termenul de care ea a beneficiat pentru a solicita reîncredinţarea fiicei sale. în fine, din documente reiese că reclamantei i s-a predat o notă prin care se precizau termenele şi condiţiile de reîncredinţare a copilului, precum şi un model al scrisorii de retractare. Astfel, în speţă, autorităţile franceze i-au furnizat reclamantei o informaţie suficientă şi detaliată, făcând-o să beneficieze de o asistenţă lingvistică neprevăzută de texte şi asigurându-se că aceasta este informată cât se poate de complet asupra consecinţelor alegerii sale, precum şi asupra termenelor şi modalităţilor de retractare a consimţământului său. în consecinţă, statul nu şi-a nesocotit obligaţiile pozitive care îi reveneau în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Convenţie, faţă de reclamantă.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
| ← SHELLEY contra Marii Britanii - Decizia de a nu aplica un... | SAYGILI contra Turciei - Condamnare a presei pentru utilizarea... → |
|---|
