RYABOV contra Rusiei - Ancheta ordonată de reprezentantul guvernului cu privire la acordurile financiare dintre reclamant şi reprezentantul său în faţa Curţii: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza RYABOV împotriva Rusiei (nr. 3896/04), hotărârea din 31 ianuarie 2008 [secţia I]
În fapt
În 2003 reclamantul a fost condamnat pentru violarea unei fete în vârstă de şapte ani la pedeapsa de 1 2 ani şi 6 luni cu închisoare. în niciun stadiu al procedurilor reclamantului nu i s-a dat posibilitatea de a audia martorul care a dat o declaraţie scrisă cu privire la viol sau expertul care a întocmit raportul medical. în 2006, Curtea Supremă a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului de a audia martorii, garantat de art. 6 alin. (3) din Convenţie şi a ordonat rejudecarea cauzei, între timp, în 2004 reclamantul a sesizat Curtea Europeană iar plângerea sa prin care invoca prevederile art. 6 alin. (3) lit. d) a fost comunicată guvernului respondent. în noiembrie 2005, după depunerea de către Guvern a observaţiilor sale cu privire la pretenţiile reclamantului, reprezentantul guvernului rus a solicitat autorităţilor interne competente să verifice legalitatea acordului de asistenţă legală dintre reclamant şi reprezentantul său în faţa Curţii, susţinând că i s-a impus reclamantului o obligaţie financiară fără cunoştinţa sa. Ca urmare a acelei cereri, autorităţile au solicitat avocatului reclamantului să prezinte documentele referitoare la angajamentul legal încheiat cu reclamantul. De asemenea, acestea l-au vizitat pe reclamant în închisoare şi au încercat să îl constrângă să dea o declaraţie scrisă referitoare la contactele avute cu avocatul său. Ulterior au decis că înţelegerea privind asistenţa legală încheiată de reclamant cu avocatul său contravenea legislaţiei naţionale şi au solicitat baroului de avocaţi să ia măsurile adecvate împotriva avocatului.
În drept
Art. 6 alin. (3) lit. d) - Având în vedere decizia Curţii Supreme care a indicat că un nou proces trebuia să aibă loc în cauza reclamantului, Curtea a concluzionat că autorităţile naţionale au recunoscut şi apoi au permis reparaţia pentru presupusa încălcare a Convenţiei: nu mai are calitatea de victimă.
Art. 34: Ca o chestiune de principiu, a fost inadecvat pentru autorităţile statului respondentsă intre în contact direct cu reclamantul în faţa Curţii Europene, sub pretextul că „au fost depuse documente false în alte cauze". în plus, a fost inacceptabil pentru autorităţile naţionale să solicite informaţii confidenţiale biroului avocatului reclamantului, având în vedere că instituţia care desfăşura ancheta nu era nici măcar competentă să o facă, şi că nu exista nicio anchetă penală care ar fi putut justifica astfel de acţiuni. Pe de altă parte, reclamantul a afirmat cu consecvenţă că a fost satisfăcut de munca reprezentantului său şi că a fost pe deplin conştient în ceea ce priveşte acordul de asistenţă juridică şi sumele indicate în acesta. Alegaţiile autorităţilor ruse potrivit cu care înţelegerile au fost încheiate fără cunoştinţa reclamantului au fost prin urmare doar presupuneri personale, fără nicio bază în realitate. în concluzie, măsurile luate de guvernul rus în anchetarea acordurilor financiare dintre reclamant şi avocatul său au fost lipsite de orice bază în drept sau în fapt şi au fost în mod special îndreptate împotriva reprezentantului reclamantului, în scopul împiedicării sale să participe la procedurile de la Strasbourg. Concluzie: încălcare (unanimitate).
[A se vedea de asemenea cauzele Fedotova împotriva Rusiei, nr. 73225/01, 13 aprilie 2006 şi Tanrikulu împotriva Turciei [GC], nr. 23763/94, ECHR 1999-IV]
| ← PALADI contra Moldovei - Lipsa reglementărilor adecvate şi... | NACARYAN şi DERYAN contra Turciei - Refuzul de a le permite... → |
|---|
