EMINE ARAQ contra Turciei - Caracterul civil al dreptului de a urma studii universitare
| Comentarii |
|
Caracterul civil al dreptului de a urma studii universitare: încălcare.
Cauza EMINE ARAQ împotriva Turciei (nr. 9907/02), hotărârea din 23 septembrie 2008 [Secţia a II-a]
În fapt
Constituţia turcă garantează dreptul la educaţie şi la instruire, al cărui conţinut este definit şi reglementat prin lege. Reclamantei i s-a refuzat cererea de înscriere la facultatea de teologie pentru că nu a furnizat o fotografie de identitate în care să apară neacoperită de văl, conform reglementării adoptate de Consiliul învăţământului Superior, în vigoare la epoca faptelor. Acesteia i s-a respins recursul în anulare formulat împotriva refuzului tribunalului administrativ, precum şi recursul în casaţie de către Consiliul de Stat. în faţa Curţii Europene, ea s-a plâns de încălcarea echităţii a procedurii în faţa Consiliului de Stat, mai ales în temeiul expunerii de către procurorul general a unei opinii în care preconiza respingerea apărărilor sale.
În drept
Cu privire la admisibilitate: Contestând caracterul civil al drepturilor şi obligaţiilor care fac obiectul litigiului supus jurisdicţiilor administrative, Guvernul invocă inaplicabilitatea art. 6 alin. (1). Curtea observă că, în conformitate cu prevederile Constituţiei turce, reclamanta îşi putea sprijini apărarea pe faptul că dreptul turc îi recunoştea dreptul de a se înscrie la facultatea de teologie, dacă îndeplinea condiţiile cerute de lege. Cu toate acestea, înscrierea ei a fost refuzată nu din cauza neîndeplinirii uneia din aceste condiţii, ci datorită nerespectării unei formalităţi cerute de reglementarea adoptată de Consiliul învăţământului Superior. In accepţiunea Curţii, chiar dacă reglementarea înscrierii în instituţiile de învăţământ superior s-ar analiza ca o atribuţie ce ţine de dreptul public, aceasta nu este de ajuns pentru a exclude dreptul în cauză din categoria drepturilor cu caracter civil, în sensul art. 6 alin. (1). Reclamanta nu era afectată în raporturile sale juridice cu puterea publică, în sensul de deţinătoare a unor prerogative discreţionare, ci în raporturi ce ţin de viaţa sa personală, de simplă utilizatoare a unui serviciu public. Ea contesta deci reglementarea în vigoare, pe care o considera vătămătoare pentru dreptul ei de a urma studiile într-o instituţie de învăţământ superior, în jurisprudenţa sa recentă, Curtea a examinat întotdeauna conformitatea procedurilor care vizează reglementări ale învăţământului superior cu exigenţele art. 6 alin. (1). în concluzie, având în vedere importanţa dreptului reclamantei de a urma studii superioare, Curtea nu se îndoieşte de faptul că îngrădirea impusă prin reglementare ţine de drepturile persoanei reclamantei, relevând deci un caracter civil. Rezultă că art. 6 alin. (1) este aplicabil.
Cu privire la fond: Curtea a hotărât deja într-o cauză similară asupra încălcării art. 6 alin. (1), ca urmare a nesocotirii dreptului la o procedură contradictorie în faţa Consiliului de stat, având în vedere natura observaţiilor procurorului general de pe lângă Consiliul de Stat şi imposibilitatea pentru persoana interesată de a-i răspunde în scris. Guvernul nu a furnizat vreun fapt ori argument convingător, care să conducă la o concluzie diferită în speţă.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - Constatarea unei încălcări reprezintă ea însăşi o satisfacţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.
| ← M. contra Germaniei - Menţinerea reclamantului în arest... | AHTINEN contra Finlandei - Decizia de transfer a unui preot în... → |
|---|
