LEXA contra Slovaciei - Arestarea preventivă după anularea unei amnistii prezidenţiale
| Comentarii |
|
Arestarea preventivă după anularea unei amnistii prezidenţiale: încălcare.
Cauza LEXA împotriva Slovaciei (nr. 54334/00), hotărârea din 23 septembrie 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
În august 1995, fiul preşedintelui Slovaciei a fost dus cu forţa din Slovacia în Austria, de către presupuşi membri ai serviciilor secrete slovace. în urma anchetei declanşate de poliţie s-a ajuns la concluzia că au fost săvârşite anumite infracţiuni. Cu toate acestea, prin două decizii din 3 martie şi 7 iulie 1998, Primul Ministru, căruia îi fuseseră delegate anumite atribuţii prezidenţiale, a acordat amnistia cu privire la acel incident, iar pe 18 septembrie 1998 poliţia a decis să nu continue cercetările. Pe 8 decembrie 1998, noul Prim Ministru numit a declarat că revocă amnistia în virtutea atribuţiilor sale de preşedinte în exerciţiu. Au fost reluate cercetările penale iar reclamantul, care a îndeplinit funcţia de director al serviciilor secrete din 1995 până în 1998, a fost reţinut în aprilie 1999, fiind suspectat de a fi săvârşit o serie de infracţiuni în legătură cu răpirea. în iunie 1999, Curtea Constituţională a pronunţat o decizie referitoare la întinderea atribuţiilor prezidenţiale la cererea a 37 de membri ai Parlamentului care au considerat amnistia reclamantului ca fiind un abuz de putere. Ei au argumentat că ar trebui să fie posibilă modificarea sau desfiinţarea unei decizii de amnistiere în situaţiile excepţionale în care a fost emisă cu încălcarea Constituţiei şi a principiilor înscrise în Constituţie. Curtea Constituţională a considerat totuşi că Preşedintele nu avea puterea de a modifica o decizie care a fost publicată cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Reclamantul a fost eliberat din arest în iulie 1999 şi în 2001 un tribunal districtual a încetat procesul penal pornit împotriva sa, reţinând intervenţia amnistiei. Hotărârea a fost menţinută în apel.
În drept
Codul de procedură penală permitea arestarea preventivă a unei persoane doar când persoana respectivă era acuzată de o infracţiune. Prin urmare, principala chestiune supusă Curţii era dacă, în lumina diverselor hotărâri privind amnistia, procedurile penale pornite împotriva reclamantului erau legale. Curtea nu a găsit niciun motiv de a pune la îndoială interpretarea dată de Curtea Constituţională şi de către instanţele penale la cele trei nivele, care au considerat în final că infracţiunile pentru care reclamantul fusese anchetat erau acoperite de deciziile de amnistiere din 3 martie şi 7 iulie 1998. în continuare, a analizat dacă decizia preşedintelui în exerciţiu din 8 decembrie 1998 de a revoca amnistia constituia o bază legală pentru acuzarea reclamantului şi arestarea sa. Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reţinut că nu era permisă în mod expres prin Constituţie desfiinţarea deciziei prezidenţiale de amnistiere, fiind acceptat în general de către instanţele şi de doctrina
din Slovacia că astfel de decizii nu puteau fi modificate în detrimentul acuzatului. Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a pune la îndoială acea interpretare şi a mai reţinut că desfiinţarea unor măsuri necondiţionate de clemenţă nu era general acceptată de lege, de practică şi nici de opinia juridică predominantă din alte state contractante. în consecinţă, de vreme ce decizia finală de a înceta procesul penal a fost luată pe 18 septembrie 1998, punerea ulterioară sub acuzare a reclamantului nu avea o bază legală în legea internă, iar detenţia sa nu putea fi considerată ca fiind „în concordanţă cu o procedură prevăzută de lege" sau „legală".
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - Constatarea încălcării constituie o satisfacţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral.
| ← PISTIREANU contra României - Monede confiscate în 1966.... | M. contra Germaniei - Menţinerea reclamantului în arest... → |
|---|
