M. contra Germaniei - Menţinerea reclamantului în arest preventiv peste perioada maximă autorizată în momentul arestării
| Comentarii |
|
Menţinerea reclamantului în arest preventiv peste perioada maximă autorizată în momentul arestării: admisibilă.
Cauza M. împotriva Germaniei (nr. 19359/04), decizia din 1 iulie 2008 [Secţia a V-a]
în 1986, reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor şi tâlhărie în formă agravată şi condamnat la 5 ani de închisoare. Adiţional condamnării sale la pedeapsa cu închisoare, instanţa a dispus arestarea sa preventivă. Această măsură a fost considerată necesară datorita faptului că reclamantul avea puternice înclinaţii de a comite infracţiuni ce aveau ca rezultat vătămarea gravă a integrităţii fizice a victimelor sale. El a fost condamnat şi închis în numeroase ocazii, în special pentru tentativă de omor, furt, vătămare corporală şi şantaj. în opinia instanţei, era responsabil de comiterea unor acte spontane de violenţă şi reprezenta un pericol public. Reclamantul a terminat executarea pedepsei cu închisoarea în august 1991 şi de la acea dată a fost ţinut în arest preventiv. în aprilie 2001, instanţa competentă a refuzat să îl elibereze, dispunând menţinerea sa în arest preventiv după 8 septembrie 2001, dată la care expira perioada de maximum 10 ani prevăzută anterior pentru astfel de detenţii. Procedând astfel, ea a aplicat Codul penal modificat prin legea care intrase în vigoare în ianuarie 1998. Instanţa a statuat că prevederea legală modificată era aplicabilă şi persoanelor aflate în arest preventiv înainte de intrarea sa în vigoare. Instanţa a adăugat că, având în vedere antecedentele penale ale reclamantului şi probabilitatea săvârşirii altor infracţiuni, menţinerea sa în arest preventiv nu era disproporţionată. Curtea de apel a confirmat faptul că periculozitatea reclamantului impunea menţinerea arestării sale preventive, statuând că această măsură nu era contrară principiului neretroactivităţii legii penale. Reclamantul a formulat o plângere constituţională, care însă a fost respinsă. Curtea Federală Constituţională a reţinut, în special, că desfiinţarea perioadei maxime de detenţie şi aplicarea acestei măsuri celor aflaţi în arest preventiv înainte de intrarea în vigoare a noii prevederi legale şi care nu au terminat încă executarea pedepsei, era compatibilă cu Constituţia. Ea a considerat de asemenea că aplicarea retroactivă a prevederii modificate din Codul penal nu a fost disproporţionată.
Admisibilă în privinţa art. 5 alin. (1) şi art. 7 din Convenţie.
| ← LEXA contra Slovaciei - Arestarea preventivă după anularea... | EMINE ARAQ contra Turciei - Caracterul civil al dreptului de a... → |
|---|
