ETXEBERRIA contra Spaniei - Dizolvarea grupărilor electorale considerate continuatoare ale unui partid politic anterior dizolvat
| Comentarii |
|
Cauza ETXEBERRIA şi alte trei cauze împotriva Spaniei (nr. 35579/03, 35613/03, 35626/03, 35634/03), decizia din 11 decembrie 2007 [secţia a V-a] Legea organică nr. b/2002 privind partidele politice (în continuare, «LOPP») vizează garantarea respectării de către partide a principiilor democratice şi a drepturilor omului. Pentru aceasta, legea enunţă amănunţit conduitele de urmat pentru respectarea acestor principii şi precizează procedura jurisdicţională şi consecinţele acesteia (a se vedea supra şi cauza Herri Batasuna şi Batasuna împotriva Spaniei). Ca urmare a intrării în vigoare a legii amintite, Tribunalul Suprem a declarat ilegale partidele politice Batasuna (în continuare, «B.»), Herri Batasuna (în continuare, «H.B.») şi Euskal Herritarrok (în continuare, «E.H.»), întemeiat pe faptul că acestea au încălcat LOOP prin faptul că acţiunile desfăşurate demonstrau în mod incontestabil o conduită contrară democraţiei, care aducea atingere valorilor constituţionale, democraţiei, drepturilor cetăţeneşti şi contrară principiilor stabilite în expunerea de motive a amintitei legi.
Partidele B. şi H.B. au sesizat Tribunalul constituţional cu un recurs amparo împotriva acestei decizii, însă recursul a fost respins. Apoi, comisiile electorale ale Ţării Bascilor şi ale Navarei au înregistrat candidaturile reclamanţilor (din cauzele de pe rolul Curţii) pentru alegerile municipale, regionale şi autonome. Avocatul statului şi ministerul public au formulat recursuri în contencios electoral, la camera specială a Tribunalului Suprem, solicitând anularea a circa 300 de candidaturi (între care şi cele din partea a patru grupări electorale reclamante) acuzându-i pe reclamanţi că ar fi continuat activitatea partidelor politice B., H.B. şi E.H., declarate ilegale şi dizolvate. în aceeaşi zi, Tribunalul Suprem -în aplicarea principiilor celerităţii şi concentrării, specifice procedurii contencios-electorale, i-a citat pe reclamanţi pentru ziua următoare. Tribunalul Suprem a anulat candidaturile, motivând că acestea aveau ca scop continuarea activităţii a trei dintre partidele declarate ilegale şi dizolvate şi a respins susţinerile reclamanţilor potrivit cărora aceştia nu au dispus de timp suficient pentru a-şi prezenta susţinerile, considerând că scurtimea termenului era justificată de natura excepţională a acestui tip de recurs, care trebuia să fie judecat -conform legii organice privind regimul electoral general (în continuare, «legea») - în termen de două zile. Conform Tribunalului Suprem, deşi dizolvarea partidelor politice nu atrăgea după sine anularea dreptului de a alege şi de a fi ales de către conducătorii sau membrii acestora, activităţile partidelor dizolvate nu ar putea continua pe mai departe sub alte denumiri sau forme juridice. în scopul de a aprecia existenţa acestei continuităţi sau succesiuni între un partid politic şi o grupare electorală, legea a stabilit un ansamblu de criterii precum similitudinea de substanţă a structurilor,
a organizării sau a funcţionării acestora, originea mijloacelor de finanţare sau susţinerea violenţei ori a terorismului. Sub acest aspect, Tribunalul Suprem a considerat că legea nu urmărea restrângerea dreptului la eligibilitatea candidaţilor, ci avea ca scop de a împiedica denaturarea grupărilor electorale, ca instrumente ale participării cetăţenilor. Tribunalul Suprem a enumerat şi alte criterii ce trebuiau luate în considerare la aprecierea existenţei unei continuităţi. Aprecierea globală a acestor factori trebuia realizată astfel încât să poată deduce în mod rezonabil şi nearbitrar concluzia că gruparea electorală a acţionat, de fapt, ca succesoare a partidelor declarate ilegale. în acest fel, probele dovedeau că grupările electorale în cauză urmăreau continuarea activităţilor partidelor declarate ilegale şi dizolvate. Referitor la legăturile dintre candidaţii grupărilor electorale reclamante şi partidele declarate ilegale, numeroşi conducători şi foşti candidaţi ai acestor partide figurau în calitate de candidaţi în listele grupărilor controversate. Mai mult, unii dintre aceşti conducători afirmaseră în presă, cu puţin timp înainte de alegeri, că toate organizaţiile declarate ilegale îşi continuaseră activitatea. Aceste elemente evidenţiau că strategia partidelor politice declarate ilegale urmărea să schimbe efectele hotărârii prin care acestea fuseseră declarate ilegale, prin intermediul grupărilor electorale.
Grupările electorale reclamante au formulat recurs amparo în faţa Tribunalului constituţional, susţinând cu precădere încălcarea dreptului la o judecată imparţială, a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces care să cuprindă toate garanţiile dorite, a dreptului de a folosi mijloacele de probă necesare în apărare, a dreptului la respectul vieţii private coroborat cu dreptul la un proces însoţit de toate garanţiile, a dreptului la libertatea de gândire, a dreptului privind prezumţia de nevinovăţie şi a dreptului de a fi informat cu privire la acuzaţie, a dreptului de a participa la viaţa publică direct sau prin reprezentanţi, a dreptului la asociere, a principiului privind neretroactivitatea normelor ce restrâng drepturile politice şi civile şi a interzicerii discriminării. Tribunalul constituţional a respins recursul a patru dintre reclamanţii în cauza aflată pe rolul Curţii. Or, pentru douăzeci dintre grupările electorale vizate de procedura internă recursul amparo a fost admis. Referitor la cererile vizând dreptul la echitatea procedurii, la un proces însoţit de toate garanţiile, la apărare, înalta jurisdicţie a reiterat propria sa jurisprudenţă privitoare la constituţionalitatea procedurii contencios-electorale, arătând că scurtimea termenelor prevăzute de lege într-un recurs împotriva înregistrării candidaturilor şi a candidaţilor nu constituie o violare a dreptului la un proces echitabil. Reclamanţii şi-ar fi putut susţine cererile şi ar fi putut propune mijloace de probă pertinente, pentru contestarea recursurilor formulate împotriva candidaturilor acestora, la Tribunalul Suprem. De altfel, în cadrul recursului amparo, ei au avut ocazia de a face noi observaţii.
în fine, cu privire la cererile referitoare la dreptul de a participa la viaţa publică, Tribunalul constituţional a făcut trimitere la hotărârile contestate ale Tribunalului Suprem, a considerat că acestea acreditau în mod rezonabil şi suficient de motivat existenţa unei strategii conjuncte, elaborate de organizaţia teroristă ETA şi de partidul dizolvat B., care urmărea să înlesnească reconstrucţia partidului şi să prezinte candidaturi la următoarele alegeri municipale, regionale sau autonome. Asupra acestui aspect, Tribunalul constituţional a amintit că nu era competent să revizuiască aprecierea respectivă, în măsura în care problema ţinea de legalitatea obişnuită. A mai menţionat, de asemenea, probele pe care Tribunalul Suprem le considerase ca pertinente în motivarea concluziilor sale, precum şi faptul că limitarea dreptului dea participa la viaţa publică nu putea fi justificată decât dacă, după aprecierea proporţionalităţii dintre scopul urmărit şi dreptul lezat, se putea dovedi că grupările electorale fuseseră denaturate prin intervenţia elementelor care le-ar fi transformat într-un partid politic de facto continuator al altui partid dizolvat.
în împrejurările speţei, precum şi în măsura în care aprecierea probelor de către Tribunalul Suprem părea rezonabilă şi luând în considerare toate interesele şi drepturile în conflict, Tribunalul constituţional a considerat că se justifica restrângerea dreptului de a participa la viaţa publică. Asupra dreptului la libertatea de exprimare, înalta jurisdicţie a semnalat faptul că libertatea ideologică, libertatea de exprimare şi dreptul de a participa la viaţa publică nu se află în raporturi obiective şi că ele nu se examinează astfel.
Inadmisibilă din perspectiva art. 1 3 (cererea vizând lipsa efectivităţii recursului amparo) - Curtea constată că reclamanţii se limitează la a-şi demonstra dezacordul asupra controlului jurisdicţional exercitat de cea mai înaltă jurisdicţie, în faţa căreia şi-au putut prezenta argumentele pe care le-au considerat utile în apărarea lor. Asupra acestui punct, ea aminteşte că eficienţa unui recurs nu depinde de certitudinea rezultatului favorabil: vădit nefondată.
Admisibilă pentru restul art. 13.
Admisibilă din perspectiva art. 10 din Convenţie şi art. 3 din Protocolul nr. 1.
| ← HERRI BATASUNA şi BATASUNA contra Spaniei - Dizolvare a unor... | LINIILE MARITIME ALE REPUBLICII ISLAMICE IRAN contra Turciei -... → |
|---|
