EMONET contra Elveţiei - Efectele adopţiei unui adult de un concubin:
| Comentarii |
|
Cauza EMONET şi alţii împotriva Elveţiei (nr. 39051/03), hotărârea din 13 decembrie 2007 [secţia I]
În fapt
Cererea a fost introdusă de Isabelle Emonet, mama acesteia Mariannick Faucherre şi concubinul acesteia, Roland Emonet, toţi trei resortisanţi elveţieni. Mariannick Faucherre şi tatăl lui Isabelle Emonet au divorţat în 1985, apoi acesta a decedat în 1994. Din 1986, Mariannick Faucherre a trăit cu Roland Emonet, divorţat şi fără copii. Cei trei reclamanţi au trăit împreună între 1986 şi 1992. în urma unei maladii grave, în martie 2000, Isabelle Emonet a ajuns paraplegică. Ea a avut domiciliul separat, însă a necesitat îngrijiri din partea mamei ei şi a lui Roland Emonet, pe care îl considera ca tatăl său. De comun acord, cei trei reclamanţi au decis ca Roland Emonet să o adopte pe Isabelle Emonet, pentru a putea forma în mod legal o adevărată familie, în martie 2001, curtea de justiţie a cantonului Geneva a pronunţat adopţia.
Totuşi, direcţia cantonală de stare civilă a informat-o pe Mariannick Faucherre că adopţia a avut ca efect suprimarea legăturii de filiaţie pe linie maternă şi că fiica sa va purta numele tatălui adoptiv, a cărui fiică era de acum înainte. Cele două reclamante s-au opus acestei suprimări a legăturii de filiaţie maternă şi au cerut restabilirea acesteia. Cu toate acestea, direcţia cantonală a confirmat decizia, întemeindu-se pe art. 267 alin. (2) din codul civil elveţian, care dispune că legăturile de filiaţie anterioare se rup în momentul unei adopţii, mai puţin în cazul soţului adoptantului; or, Mariannick Faucherre şi Roland Emonet erau doar concubini. Administraţia a respins formal cererea de restabilire a filiaţiei materne. Reclamanţii au sesizat instanţele administrative, pentru a obţine anularea suprimării filiaţiei şi au introdus, în paralel, o acţiune vizând a obţine anularea adopţiei. Această a doua acţiune a fost suspendată, în aşteptarea rezultatului cererii pendinte la Strasbourg. Tribunalul administrativ a anulat deciziile administraţiei de suprimare a legăturii de filiaţie maternă şi a dispus ca direcţia cantonală de stare civilă să restabilească această legătură. Cu toate acestea, în urma recursului Oficiului federal al Justiţiei, tribunalul federal a cerut direcţiei cantonale de stare civilă să înscrie adopţia în registrul de stare civilă.
În drept
Art. 8 - Ruperea legăturii de filiaţie între Isabelle Emonet şi mama acesteia, consecinţă a adopţiei, constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului reclamanţilor la respectarea vieţii familiale, ingerinţă care era „prevăzută de lege". Problema este de a şti dacă această ruptură a legăturii anterioare de filiaţie, susceptibilă de a afecta în mod concret şi efectiv situaţia adoptatului, este în acest caz strâns legată de problema „necesităţii într-o societate democratică" a măsurii deduse litigiului. Logica adopţiei care antrenează ruperea legăturii anterioare de filiaţie dintre persoana adoptată şi părintele său natural, este valabilă în cazul persoanelor minore şi constituie, de altfel, soluţia reţinută de marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, pentru acest tip de adopţie. Cu toate acestea, Curtea nu este de părere că s-ar putea aplica acelaşi raţionament şi împrejurărilor particulare ale prezentei cauze, care priveşte o persoană adultă, dar handicapată, la adoptarea căreia şi-au dat consimţământul liber şi neviciat toţi cei interesaţi. într-adevăr, chiar dacă Isabelle Emonet este majoră, ea necesită îngrijiri şi o susţinere afectivă. Ceilalţi doi reclamanţi, care şi-au asumat această sarcină, au dorit ca, prin intermediul adopţiei, să regularizeze din punct de vedere juridic familia pe care ei o constituiau de facto. în acest context, Curtea a apreciat că se află într-o situaţie ce implică „existenţa elementelor suplimentare de dependenţă, altele decât legăturile afective normale", care fac să intre în joc, în mod excepţional, garanţiile decurgând din art. 8, între persoanele adulte.
în ce priveşte argumentul guvernului elveţian, conform căruia reclamanţii ar fi putut evita pierderea filiaţiei dacă s-ar fi căsătorit, Curtea apreciază că autorităţilor naţionale nu le revine competenţa de a se substitui persoanelor interesate, în luarea unei decizii asupra formei de viaţă în comun, pe care acestea doresc să o adopte. Ea aminteşte că noţiunea de «familie» în sensul art. 8, nu se limitează doar la relaţiile bazate pe căsătorie, ci poate îngloba alte legături «familiale». în speţă, Curtea pronunţându-se asupra existenţei unei vieţi «familiale», autorităţile naţionale erau obligate să acţioneze de aşa manieră încât să permită dezvoltarea acestei legături familiale.
Convenţia europeană în materia adopţiei de copii din 1967 prevede că drepturile şi obligaţiile tatălui sau ale mamei unui copil încetează să mai existe în momentul adopţiei. Totuşi, Curtea arată că doar 18 state membre ale Consiliului Europei au ratificat această convenţiei şi că, în conformitate cu proiectul de convenţie revizuită, legislaţia poate prevedea ca partenerul sau concubinul înregistrat al adoptantului să îşi păstreze drepturile şi obligaţiile faţă de copilul adoptat, dacă acesta este copilul lui. Conform Curţii, în statele membre ale Consiliului Europei, acesta este semnul unei recunoaşteri crescânde ale adopţiilor precum cea aflată la originea prezentei cauze.
De altfel, Curtea apreciază că nu li s-ar putea reproşa reclamanţilor, care au fost reprezentaţi în faţa instanţelor de un avocat, necunoaşterea amplorii consecinţelor ce decurgeau din cererea lor de adopţie, care a antrenat ruperea legăturii de filiaţie dintre cele două reclamante, în aceste condiţii, «respectul» vieţii familiale a reclamanţilor ar fi necesitat luarea în calcul a realităţilor, atât biologice cât şi sociale, pentru a se evita aplicarea mecanică şi oarbă a dispoziţiilor legii, într-o situaţie cu totul aparte, pentru care nu existau prevederi clare. Absenţa acestei luări în calcul a înfrânt voinţa indivizilor vizaţi, fără a profita în mod real vreunei persoane. Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 12 - Referitor la dreptul «de întemeia o familie», al reclamanţilor în calitate de cuplu necăsătorit, nu ar fi rezultat din art. 12 un drept la adopţie sub o formă neprevăzută de lege: inadmisibilitate.
Art. 41: Reclamanţii vor avea posibilitatea, în temeiul unei legi noi intrate în vigoare la 1 ianuarie 2007, de a înainta o cerere de revizuire a hotărârii tribunalului federal, aflată la originea litigiului, cu scopul de a obţine restabilirea legăturii de filiaţie între cele două reclamante, fără ca aceasta să antreneze totuşi ruperea legăturii de filiaţie dintre copil şi tatăl acestuia, relaţie care, după pronunţarea adopţiei de curtea de justiţie, este protejată de art. 8. Cu toate acestea, Curtea este de părere că, în pofida acestei posibilităţi, reclamanţii au suferit o frustrare din momentu I în care au fost informaţi asupra măsurii litigioase. Cu acest titlu, ea le atribuie 5.000 euro pentru daune morale.
| ← LIND contra Rusiei - Interdicţia pentru o persoană arestată... | STOLL contra Elveţiei - Libertate de exprimare. Condamnarea... → |
|---|
