FLUX contra Moldovei - Publicarea, lipsită de profesionalism, a două articole defăimătoare la adresa unui director de liceu
| Comentarii |
|
Cauza FLUX împotriva Moldovei (nr. 22824/04), hotărârea din 29 iulie 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
Ziarul reclamant a publicat o scrisoare anonimă care se pretindea a fi primită de la un grup de părinţi ai unor elevi şi se referea la un liceu local. Scrisoarea critica situaţia din şcoală, în principal cheltuirea fondurilor de către director şi cuprindea alegaţia conform căreia acesta ar fi primit mită pentru înscrierea unor elevi. Directorul liceului a publicat o replică la acest articol într-un alt ziar, deoarece reclamantul a refuzat să o facă. Ulterior, reclamantul a publicat un alt articol în care a explicat de ce a refuzat să publice dreptul la replică. în acelaşi timp, îl acuza pe director de luare de mită şi a dat un exemplu concret al unei persoane care a contactat reclamantul în urma primului articol. Directorul a formulat împotriva reclamantului plângere pentru calomnie. Deşi a audiat trei martori ce au confirmat existenţa faptei de luare de mită, instanţa a decis în favoarea directorului după ce a concluzionat că mărturiile celor trei martori nu erau suficiente pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care beneficia directorul, dovada vinovăţiei acestuia putând fi făcută doar într-un proces penal. Reclamantului i s-a ordonat să publice o scrisoare de scuze şi să plătească directorului 88 euro cu titlu de daune morale. Recursul formulat ulterior împotriva acestei hotărâri a fost respins.
În drept
Curtea a acceptat argumentul reclamantului, potrivit cu care cele două articole nu trebuiau analizate separat şi a decis că le ia în considerare împreună. în ciuda seriozităţii acuzaţiilor conţinute de scrisoarea anonimă, ziariştii publicaţiei reclamante nu au făcut nicio încercare de a-l contacta pe director sau de a-i cere părerea despre situaţia în discuţie, şi nu par a fi făcut nicio investigaţie cu privire la situaţia descrisă în scrisoare. în plus, reclamantul a refuzat să publice replica directorului, considerând-o ofensatoare, chiar dacă limbajul folosit nu justifica o astfel de concluzie. în ceea ce priveşte cel de-al doilea articol publicat, având în vedere repetarea acuzaţiilor conţinute în scrisoarea anonimă, a fost considerat mai mult o formă de răzbunare împotriva persoanelor care au pus la îndoială profesionalismul ziarului. Tonul articolului indica un grad de batjocură şi sugera o presupusă relaţie personală între director şi o profesoară, fără nicio dovadă. Curtea nu a fost de acord cu aserţiunea instanţei că o comportare inacceptabilă ca luarea de mită trebuia întâi dovedită într-un proces penal. Totuşi, a reiterat faptul că libertatea de expresie nu trebuie privită astfel încât să confere ziarelor dreptul absolut de a acţiona într-o manieră iresponsabilă, acuzând persoane de fapte penale în absenţa unei baze factuale. Luând în considerare conduita neprofesională a reclamantului şi cuantumul relativ modest al daunelor pe care trebuia să le plătească, instanţa internă a păstrat un echilibru just între interesele contrarii ale reclamantului şi ale oponenţilor săi. Concluzie: neîncălcare (4 voturi contra 3).
| ← VAJNAI contra Ungariei - Condamnarea penală a reclamantului... | SCHMIDT contra Austriei - Mustrare scrisă primită de un avocat... → |
|---|
