VAJNAI contra Ungariei - Condamnarea penală a reclamantului pentru purtarea unui simbol totalitar interzis
| Comentarii |
|
Cauza VAJNAI împotriva Ungariei (nr. 33629/06), hotărârea din 8 iulie 2008 [Secţia a II-a]
În fapt
Art. 269/B din Codul Penal sancţionează ca infracţiune răspândirea, folosirea în public sau expunerea anumitor simboluri considerate „totalitare". Acestea includ steaua roşie. Constituţionalitatea acelei prevederi legale a fost menţinută de Curtea Constituţională printr-o decizie din 2000 în care a notat că prin permiterea folosirii publice şi fără restricţie a unor astfel de simboluri ar fi ofensate grav toate persoanele ataşate ideii de democraţie şi în special cele care au fost persecutate de nazişti şi de comunişti. Prin urmare, experienţa istorică a Ungariei şi pericolul reprezentat de aceste simboluri pentru valorile constituţionale justificau în mod rezonabil şi obiectiv interzicerea lor şi recurgerea la legea penală pentru sancţionarea lor.
La momentul respectiv reclamantul era vicepreşedintele Partidului Muncitoresc, un partid politic de stânga înregistrat. în 2003, reclamantul a fost condamnat pentru folosirea unui simbol totalitar - o stea roşie pe haină - face propagandă în favoarea acestuia din urmă şi a unei organizaţii ilegale. Or, pentru a stabili dacă a existat sau nu o ingerinţă în dreptul la libertatea de exprimare al reclamanţilor nu trebuie să ne oprim asupra calificării infracţiunii de către instanţele interne. Constatând că singurele elemente de probă pe care se bazează condamnarea sunt totodată modalităţi de exercitare ale libertăţii de exprimare, a existat o ingerinţă. Excepţia preliminară a Guvernului cu privire la calitatea de victimă a fost, din acest motiv, respinsă. Examenul Curţii se va limita la faptul de şti dacă condamnarea reclamanţilor era compatibilă cu art. 10 din Convenţie. Ingerinţa în litigiu era prevăzută de lege şi urmărea un scop legitim, care privea protejarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice. Manifestaţiile nu au dat naştere la acte de violenţă iar dacă anumite sloganuri scandate aveau o conotaţie violentă, nu s-a stabi I it dacă au fost scandate de reclamanţii înşişi. Astfel, chiar dacă atingerea adusă de autorităţile naţionale dreptului la libertatea de exprimare al reclamanţilor putea fi justificată prin încercarea de a proteja ordinea publică, cu precădere în climatul politic în mod particular tensionat care domnea în ţară la epoca faptelor, sancţiunile penale aplicate persoanelor interesate, adică aproape patru ani de închisoare, erau vădit disproporţionate, prin natura şi prin gravitatea lor, în raport cu scopul legitim urmărit prin condamnarea acestora. Instanţele interne au trecut dincolo de ceea ce ar fi constituit o restrângere necesară a libertăţii de exprimare a reclamanţilor. Concluzie: încălcare (unanimitate).
| ← RELIGIONSGEMEINSCHAFT DER ZEUGEN JEHOVAS contra Austriei -... | FLUX contra Moldovei - Publicarea, lipsită de profesionalism, a... → |
|---|
